Iată şi ultimul vers:
Peron de gară –
bătrînul încearcă
s-ascundă buchetul
Radu Patrichi - (Bătrînul încearcă)
(Doina) o retrăire
(Doina) s-ascundă plânsul....
(Doina) sa-şi suie traista...
(Anonim) sa urce fara bilet
(Anonim) sa-si urce si gastele
(Karla) o cunoastere
(Karla) sa tina trenul
(Karla) sa-si vada drumul
(Sorin) doar regrete
(Monica Trif) ultimul vals
(Ioana Dinescu) sa mearga drept
(Ioana Dinescu) sa o recunoasca...:)
(Mariko-san) un ultim traseu
(Mariko-san) să ne-mbie cu flori
(Manuela D.) vechi amintiri
Scena este creionată exact atît cît trebuie ca să o înţelegem fără niciun dubiu. Bătrînul aşteaptă pe cineva, are un buchet în mînă şi se simte
Plecînd de pe peron, mai multe completări continuă cu ideea suitului în tren: (Doina) sa-şi suie traista... (tare bătrîn!), (Anonim) sa urce fara bilet (asta de ispravă), (Anonim) sa-si urce si gastele (sper că într-o paporniţă), (Mariko-san) un ultim traseu, (Karla) sa-si vada drumul (o fi ceaţă?).
Rămînînd pe peron: (Karla) sa tina trenul (???),(Ioana Dinescu) sa mearga drept, (Mariko-san) să ne-mbie cu flori, (Monica Trif) ultimul vals, (Ioana Dinescu) sa o recunoasca...:).
Cu sau fără peron: (Doina) o retrăire, (Karla) o cunoastere, (Sorin) doar regrete, (Manuela D.) vechi amintiri.
Un comentariu:
Crede ca Maestrul nostru n-a dorit "sa tina trenul", in contextul haikului !?...
O melodie fredonata frecvent pe timpul "tineretelor noastre" mi-a excitat neuronii...:
"Trenule masinA micA unde O duci pe IonicA..."
Desigur batranul asteapta pe cineva drag.
Varianta "jenei" am inlocuit-o cu "surpriza".
EU,MAESTRE,ascund "surpriza"(sa fie SURPRIZA si poate mai mult...)Asa stiu ca procedeaza toate "cucoanele",daramite "batranii domni"...
Si cum acel "ceva" era in "trecere" ,daca "tinea trenul"(batranul) reusea poate sa se bucure mai mult de "vechile amintiri" (vorba lui Mariko).
Un buchet florar,simbol al pretuirii deosebite...!? Da! Si el putea...Daca nu...strangandu-l la piept (buchetul)doar sa-si depene amintirile in cantecul rotilor de tren, si acel "ceva",cine o fi fost...
Cunosc o zicere(si Domnia Voastra),una cu viata, trenul si popa.
Trenul purta o parte senina,frumoasa a drumului vietii batranului(sau poate "cetoasa", dupa voia Domniei Voastre).El,intr-o "gara" a vietii ,astepta cu un buchet de flori.Era nelinistit, nerabdator;cauta cu privirea in lungul drumului de fier...
-Vine,vine!... Florile!?... Sa nu le vada !Sa fie o surpriza!...Vai,cum imi bate inima!...
Trimiteți un comentariu