duminică, 13 decembrie 2009

Versul original 48.6 că privesc luna



Ultimul vers este:


Pe verandă –

de nu vor observa

că privesc luna


Radu Patrichi - (Bătrînul încearcă)


(Anonim) se vor plimba soarecii
(Anonim) se vor usca florile
(Anonim) voi trage chiulul
(Anonim) voi respira usurat
(Anonim) ma voi simti bine

(Monica Trif) vecinii, luna

(Mariko-san) beteala de paing!

(Manuela D) discut cu luna
(Manuela D) te-aştept cu luna

(Karla) lipsa muscatei


Cel care se află pe verandă, care poate s-a retras acolo din casă, dintre cei care participă la o petrecere zgomotoasă, se simte cu musca pe căciulă. Privitul lunii este o preocupare aproape de ţîcneală, mai ales dacă o preferi distracţiei unanime. Se poate să fie cu adevărat marcat de această deosebire periculos de aflat de ceilalţi, poate că preferă însă doar o ironie retorică prin care să ne prezinte o opţiune care are demnitatea ei chiar dacă este nerecunoscută şi zeflemisită de cei mai mulţi. Este de observat intenţia complexă şi mucalită a autorului mărturisită cu o desăvîrşită simplitate.


Mărturisind făţiş fapta, fără adaosul care să indice cît de suspectă pare ea altora: (Anonim) voi trage chiulul, (Anonim) voi respira usurat, (Anonim) ma voi simti bine, (Manuela D) discut cu luna, (Manuela D) te-aştept cu luna.


Avertismente prozaice (care nu spun totuşi motivul, ce să observe): (Anonim) se vor plimba soarecii, (Anonim) se vor usca florile, (Karla) lipsa muscatei (e vorba de vreo boroboaţă, poate), (Mariko-san) beteala de paing! (poate în ideea de a rămîne ca să fie contemplată şi mîine).


(Monica Trif) vecinii, luna – nu prea pricep de ce vecinii ar fi popriţi, poate e o întîlnirea privată. Sau de taină?



3 comentarii:

Mariko-san spunea...

Avertismente prozaice:(Mariko-san) beteala de paing! (poate în ideea de a rămîne ca să fie contemplată şi mîine).
Sigur în ideea de a rămâne ca să fie contemplată şi mâine!
Deşi "Pe cât de fină/ pe atât de trainică/pânza de paing -/ de oriunde ai privi/filigran de marmură" (Utta-Siegrid Koning),oamenii au tendiţa de a o strica, iar păiajenul sfârşeşte de obicei, strivit sub talpă.
O pânză de păianjen aflat în verandă, de exemplu, este în detrimentul pedanteriei oricărei gospodine.Dar, încărcat de roua nopţii în care se oglindeşte şi se regăseşte luna, pânza se transformă în comoara proprietăresei. De aceea, va prefera să stea printre invitaţi, încercând să ignore veranda din dorinţa de a fi ignorată şi de către ceilalţi, protejând ,astfel "beteala de paing". Spuneţi-mi, nu poate fi considerată şi această atitudine o preocupare aproape de ţîcneală?

Mariko-san spunea...

Erata:
1.în loc de "o pânză de păianjen aflat" a se citi "o pânză de păianjen aflată"
2."încărcat de roua.." a se citi "încărcată de roua"

Mulţumesc pentru înţelegere!

Corneliu Traian Atanasiu spunea...

În chestia asta mă recunosc democrat şi nu vreau să neg nimănui ţîcneala. Ai dreptate, dar eşti o gospodină foarte egoistă dacă ţii musafirii departe de comoara de beteală!