joi, 12 martie 2009

Versul original 20.3 portretul bunicului



Versul lipsă a fost găsit:


Cireş înflorit –

portretul bunicului

în decembrie


Ion Roşioru (Stîlpi de felinar)


(Mariko san) clătite cu dulceaţă
(Doina B) privindu-mă -n oglindă
(
Mihnea Simandan) festivalul sakura

(Andrei S) norii grei, învolburaţi
(
aserb) visez la primăvară
(
Doru Emanuel) ce dulce-i amintirea
(
Doru Emanuel) uitată-i mireasma
(Karla) era parul bunicii

(Mariko san) fotografia mamei


Poemul pune în paralel două imagini. Oarecum în opoziţie, cireşul primăvăratec şi bunicul în iarna vieţii. Floarea cireşului pare să contamineze însă şi fizionomia bunicului. Faţă-n faţă cu minunea reiterată a naturii, chipul albit al bunicului reflectă aceeaşi bucurie a izbucnirii impetuoase a primăverii.


Puţină revoltă împotriva paradoxalei apropieri e totdeauna binevenită, poate declanşa o fructuoasă căutare. Dovadă este reuşita Karlei: era parul bunicii, entuziasta preluare de către Mariko san: fotografia mamei şi revelaţia impenitentă a Doinei: privindu-mă -n oglindă.


Alte completări au lăsat separate cele două planuri şi anotimpuri (considerînd ilegitim că ar exist în poem două kigo-uri): (Mariko san) clătite cu dulceaţă, (Andrei S) norii grei, învolburaţi, (aserb) visez la primăvară, (Doru Emanuel) ce dulce-i amintirea, (Doru Emanuel) uitată-i mireasma.


Completarea lui Mihnea Simandan, festivalul sakura, păcătuieşte situînd sakura în decembrie, dar şi prin faptul că sakura nu aduce nimic nou din moment ce deja s-a spus cireş înflorit.



2 comentarii:

Anonim spunea...

Intentia mea era aceea de a face o paralela intre "cires" si "sakura".

Corneliu Traian Atanasiu spunea...

Poate ar fi mers, dar folosind recuzita lui decembrie:

cireş înflorit -
sakura promoroacei
în decembrie