marți, 10 martie 2009

Versul original 20.1 ferestre oarbe



Iată şi primul vers:


ferestre oarbe –

doar sufletele noastre

simt primăvara


Bogdan I. Pascu (Stîlpi de felinar)


(Andrei S) pasăre în zbor -
(Andrei S) gînduri în soare -
(
aserb) copacii în alb-
(Mariko san) Pin sub zăpadă -
(Mariko san) Furtună de nea -

(Doina B) În dar ghiocei-
(Doru Emanuel) Steaua polară -
(Mihnea Voicu Simandan) soarele din cer


Poemul pune în opoziţie falsele deschideri cu cele autentice, receptive, gata să vibreze în consonanţă cu ceea ce văd şi primesc. Poate că ferestre oarbe nu este decît o bruscă constatare a indolenţei miilor de geamuri ale oraşului retras în activismul de robot cînd primăvara a izbucnit afară. Poate că ferestre oarbe sînt semenii noştri care nu mai au pic de deschidere către simţirea primăvăratecă a cîtorva suflete încă sensibile.


Cuvîntul doar este cel care face şi diferenţa, şi legătura cu primul vers. El exprimă o delimitare faţă de cele spuse în primul vers.


Numai (aserb) copacii în alb -, (Mariko san) Pin sub zăpadă -, (Mariko san) Furtună de nea -, (Doru Emanuel) Steaua polară – stabilesc opoziţia nescesară pentru a arăta că, în ciuda anotimpului de afară sau a indiferenţei polare a stelei, sufletele noastre simt (deja) primăvara.


Completările (Andrei S) pasăre în zbor -, (Andrei S) gînduri în soare -, (Doina B) În dar ghiocei -, (Mihnea Voicu Simandan) soarele din cer ratează sugestia lui doar şi par să fie semnele neîndoielnice ale primăverii care sînt preluate cuminte şi servil de sufletele noastre. Totul căzînd într-un consens lipsit de tensiune.



Niciun comentariu: