vineri, 13 martie 2009

Versul original 20.4 un cireş se aprinde



Poemul în întregime este:


Arşiţă de mai –

un cireş se aprinde

la fereastra mea


Ana Udrea (Stîlpi de felinar)


(Andrei S) porumbei se giugiulesc
(Doina) o rândunică bate***
****Legenda rândunicăi-V Alecsandri
(Florinel) cântecul greierelui

(Karla) trandafirul,ciresul in flacari

(Mariko san) cireşul înfloreşte

(Anonim) lumină caldă în zori
(
Monica Trif) salcie plangatoare
(
Mihnea Voicu Simandan) pe pervaz vrăbile stau

(Anonim) frânturi de raze arzand

În mai se coc cireşele şi sînt zile în care e la fel de cald ca vara. Plin de roade coapte şi roşii, cireşul pare aprins. Este o surpriză să vezi această schimbare de colorit de la o zi la alta: vine flacăra din sevele lucrătoare sau direct de la soarele fierbinte?


Desigur, Mariko san nu a fost de loc atentă că e luna mai, cireşul înfloreşte niţeluş mai devreme. Nici Anonimul n-a băgat de seamă arşiţa şi a preferat subiectiv un climat de cruţare: lumină caldă în zori.


În arşiţa lunii şi în cadrul ferestrei completările au adus: (Andrei S) porumbei se giugiulesc, (Doina) o rândunică bate (ca-n legende), (Florinel) cântecul greierelui, (Monica Trif) salcie plangatoare, (Mihnea Voicu Simandan) pe pervaz vrăbile stau.


Doar (Karla) trandafirul,ciresul in flacari s-a gîndit să dea o replică mai înflăcărată arşiţei.


Imaginea asta îmi scapă: (Anonim) frânturi de raze arzand.



Niciun comentariu: