Primul vers este:
Storc ciorapul ud –
în pantof încă-o baltă
de primăvară
Mioara Gheorghe (Stîlpi de felinar)
(Sorin Toma BOC) gaura in nori -
(Monica Trif) sare o broasca-
(Andrei S) Un ochi priveşte -
(Mariko san) Picură ţurţuri -
(Doina B) Ciorapi la soare-
Poemul are o subtilă gradare către un final optimist şi recuperator. Şi ciorapul ud, şi balta din pantof, necazuri cotidiene, se convertesc în semne ale bucuriei primăvăratece. Există o cumulare a neplăcerilor care, în ultimul vers, e învinsă de dovezile indubitabile ale schimbării anotimpului.
Privind în dreapta completărilor, simt şi eu o împrimăvărare, la toate a înmugurit linioara kireji-ului după gardul de lîngă balta din pantof.
O parte dintre completări sînt redundante: (Mariko san) Luna lui Marte -, (Mariko san) Gaură-n talpă -, (Andrei S) Un ochi priveşte, (Mariko san) Picură ţurţuri -, pentru că repetă ceea ce există implicit în versurile următoare.
Două acompaniază necazul din pantof cu semnele de vitalitate primăvăratecă: (Monica Trif) sare o broasca-, (Doina B) Ciorapi la soare-. Poate şi (Sorin Toma BOC) gaura in nori – ţinteşte tot acolo dar nu prinde centru ţintei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu