Comentariul la a XXVII-a săptămînă

Ildiko Juverdeanu

gheaţă topită -

două siluete şi-o

singură umbră

Observ dispariţia asfaltului şi a apropierii, ultima devenită inutilă prin ideea con-topirii. Gheaţa topită-n prim plan sugerează o victorie asupra răcelii, reţinerii, rezervei. Afecţiunea, favorizată de atmosfera tainică a întunericului, face ca siluetele să se alipească. Umbra nu mai este aceea a personajelor ci a încheierii fericite a scenei. Ai reuşit o esenţializarea a motivelor.

gheaţă topită –

umbra tremurată a

două persoane

Dacă umbra anterioară era o finalizare fermă a fuzionării celor două persoane, aici umbra trădează înfrigurarea emoţiei şi opreşte evoluţia scenei în clipa ezitantă şi vibrantă a unei muzicalităţi vizuale.

gheaţă topită -

o mînuţa oferă

primul ghiocel

Frumos joc cu gheaţa topită, iată o altă tăietură: un gest care oferă simbolul dezgheţului, ghiocelul, pentru a modera o relaţie umană. Şi mama, şi iubita vor fi, pe moment, topite după tine. 

biologul... din Hamburg

flori albe din geam
sub palma iubitului –
gheaţa topită

Nu prea văd aluziile, cele două părţi repetă acelaşi lucru, prima într-un mod concret, printr-un gest, a doua concluziv-abstract.

tăcere în doi -
cuburile din cupe
mai îngheţate

Ăsta da. Tăcerea este într-adevăr de gheaţă. Îngheţ la cub.

Ciobîcă Cezar-Florin

dintr-o dată

gheața-ncepe-a se topi -

primul te iubesc

Poemul poate fi citit în două părţi clar distincte, prima care evocă momentul cînd gheaţa, poate a unui lac, începe să crape şi să se desfacă în sloiuri sau ţurţurii încep să picure, a doua care evocă o mărturisire supremă de afecţiune. Ele comuncică tainic aşa cum o fac şi sensurile diferite dar derivate unul din altul ale expresiei gheaţa se topeşte.