Scuze
lui Ildiko Juverdeanu, am avut o idee fixă citind în poemul ei gheaţă în loc de
gheată. Anotimpul o fi de vină!?
*
poarta deschisă -
urmele viscolului
până şi-n sobă
urmele viscolului
până şi-n sobă
De
data asta, vă supun atenţiei un poem care n-a fost apreciat cum trebuie.
Calitatea lui cea mai importantă este discreţia. Intenţionat, prima imagine este
doar o tuşă uşoară, care lasă un semn ambiguu şi menţine poemul într-o rezervă
eliptică ce nu îngăduie cuplarea imediată cu cea de a doua.
Poarta
deschisă
poate fi o poartă descuiată care invită vizitatorul înăuntru, un semn de
disponibilitate şi o dorinţă de comunicare a locatarului. Poate fi şi un semn
al faptului că pe ea se circulă şi casa este locuită.
Abia
cînd, în partea a doua, aflăm că viscolul a pătruns pînă şi în sobă, înţelegem că e vorba de o
casă nelocuită, că poarta este deschisă doar eufemistic, fiind, de fapt, lăsată
de izbelişte, că pe hornul casei nu mai iese de mult fumul, ci intră doar
vîntul încărcat de omăt.
Acum,
poarta deschisă pare să spună: intraţi să vedeţi ce jale e-n casă!
Încercaţi
să imitaţi modul de construcţie al acestui poem: o primă imagine mai deschisă
la interpretări, urmată de alta care să decupeze
cu mai multă precizie faptul, scena, locul semnificativ.
2 comentarii:
prins in cuib
un siret fara pereche -
puii infometati
siret fara pereche -
cersetorul isi leaga
cheia de gat
Ah, imi cer scuzue. Abia acum am vazut ca s-a schimbat poemul :D.
lipseste ceva -
70 de inele
numar pe bustean
Trimiteți un comentariu