Primul vers al poemului este:
Tunet în noapte –
fulgul de păpădie
îşi schimbă locul
Aurel Albu (http://tinyurl.com/58juup)
un singur suflu (Doina B)
Chiar şi un tunet- (Doina B)
O adiere (Doina B)
Diseminare- (Doina B)
soarele în nori; (ion untaru)
Pisica doarme - (Puiu)
Pe fruntea mamei (Puiu)
Fara odihna (Puiu)
clipa nuntirii- (anisoara)
o sărutare (Doru Emanuel)
Ninsoare de mai- (Henriette Berge)
stol de porumbei- (Monica Trif)
Există aici un fel de elipsă în plan emoţional: notînd neutru îşi schimbă locul, autorul ne ascunde premeditat atît aluzia la tresărirea fulgului, cît şi empatia sa la acea palpitaţie. Întunericul nopţii şi zgomotul brusc şi deosebit de puternic sînt motive suficiente pentru a înfricoşa, dar însemnarea evită, cu sobrietate şi uşoară ironie, să o mărturisească. Ne vorbeşte însă de la sine această asociere între forţa copleşitoare a tunetului şi gingăşia şi fragilitatea fulgului de păpădie.
Doina simte şi aminteşte inspirat de tunet, dar într-o formulare pe care nu o înţeleg, de ce chiar şi un? – din contra, tocmai de aceea! Că n-a fost prea atentă cu tunetul o dovedesc celelalte două adaosuri: un singur suflu (Doina B), O adiere (Doina B) – avea nevoie doar de un impuls exterior, nu de o tresărire.
Simple completări la decorul faptei, unele subliniind delicateţea întîmplării: soarele în nori; (ion untaru), Pisica doarme - (Puiu), Pe fruntea mamei (Puiu), Fara odihna (Puiu), o sărutare (Doru Emanuel), stol de porumbei- (Monica Trif).
Nu am înţeles: Diseminare- (Doina B), clipa nuntirii- (anisoara) şi Ninsoare de mai- (Henriette Berge), ultima doar dacă schimbarea locului ar însemna că fulgul este acoperit de ninsoare.
