secetă mare
rugi la Sfântul Ilie
pe cer niciun nor
rugi la Sfântul Ilie
pe cer niciun nor
Fiecare dintre cele trei versuri poate
evoca o mică scenă cu consistenţa şi deschiderea ei. Luate separat ele îşi
păstrează starea de nebulozitate şi de efervescenţă fecundă. Puse însă unul
după altul, în această ordine, capătă o continuitate stearpă care le anulează
orice deschidere spre stimularea închipuirii şi vibraţiei emoţionale. Totul a
fost deja spus: oamenii se roagă pentru ploaia care nu se întrevede.
Banalitatea consemnată îndreptăţeşte întrebarea decepţionat-retorică: ei şi?! Tema
singură nu aduce automat empatizarea eficace pentru haiku cu cei atinşi de
necaz.
O fi haiku-ul o observaţie atentă a
stărilor de fapt, dar dacă, în urma observaţiei, nu s-a strecurat în el şi acel
pic de tensiune care face imaginile să palpite, dacă montajul nu creează nicio
surpriză, dacă nu există un contrast oarecare, un joc de cuvinte care să aducă ceva
ambiguitate, o trimitere alegorică spre alt orizont al interpretării, cititorul
nu poate savura compunerea. Şi ridică nemulţumit din umeri.
Vă propun deci să reţineţi sintagma pe cer niciun nor pentru semnificaţia ei indecisă şi s-o
integraţi în poemul vostru oriunde. Poate fi o imagine a seninătăţii şi a
speranţei dar şi a disperării celor ce aşteaptă nu doar răcoarea ploii ci şi
apa care să redea vitalitatea lumii vegetale. În rest, sînteţi liberi să
construiţi un poem după propria inspiraţie, senin sau îngrijorat, cu rugi sau cu
mulţumiri (mai curînd neexplicitate), ţinînd cont sau nu de tema poemului de la
care am plecat. Sau fără tot ce am enumerat dacă găsiţi ceva mai provocator.
Rugăminte: în comentariile de aici
scrieţi doar poemele pe care le-aţi compus, fără alte adaosuri. Rezervaţi-vă
pentru alte păreri în postarea în care voi face şi eu comentariile.
19 comentarii:
pe cer niciun nor -
cuta dintre sprancene
tot mai adanca
pe cer niciun nor -
la noi furtuna intr-un
pahar cu apa
pe cer niciun nor -
toata apa e stransa
intr-o piscina
Fluturii-si intind
aripi in vantul arid -
pe cer niciun nor
tunet și fulger
doar un coșmar în noapte-
pe cer niciun nor
pe cer niciun nor-
pentru potopul de azi
rugă cu lacrimi
Ica Grig
pe cer niciun nor -
un călăreț se pierde-n
apa morților
apă de ploaie
prognozele meteo -
pe cer niciun nor
pe cer nici un nor -
luna coboara-n adancul
pamantului
Cumpana fantanii
scartaie in zori -
pe cer niciun nor
Pe cer niciun nor
umbra cocorului
se pierde in zari
Pe cer nici un nor -
doar în urma melcului
menta umedă
Pe cer nici un nor -
copii ronţăind gheaţă
cu spumă de fragi
pe cer niciun nor-
doar soarele umple
vechea ciutura
pe cer niciun nor-
lacrima mamei uda
painea uscata
seceta mare-
ultima nadejde
Sfantul Ilie
seceta mare-
batranul sacagiu
iar cu musterii
pe cer niciun nor –
în balta noroioasă
broaşte destule
undeva in bloc
iar şuie paparude –
niciun nor pe cer
ploaie cu facturi
în cutia poștală -
pe cer nici un nor
din văzduh un șoim
spre prundișul cu hoituri-
pe cer nici un nor
Anonimilor, aş prefera să vă iscăliţi sub poem. Altfel nu ştim cu cine avem de a face.
pe cer niciun nor -
în fântână când oare
din nou chipul drag
irigații duse
pe apa tranziției -
pe cer niciun nor
umbre pe fata
brzdata a tatei -
pe cer niciun nor
pe cer niciun nor -
bunica povesteste
despre caloian
CALOIÁN s. m.= Obiect de ritual folcloric în forma unui om de lut împodobit cu flori, care, în timp de secetă, se îngropa sau se arunca în apă ca să aducă ploaie. [Pr.: -lo-ian] – Cf. sl. kalenŭ.
soarele scaldă
chelia ţăranului
pe cer niciun nor
Trimiteți un comentariu