Comentariul la săptămîna a XXV-a

Ildiko Juverdeanu

vestitorul se

dă de ceasul morţii -

noapte de Crăciun

Se dă de ceasul morţii este greu de integrat scenei. Noaptea de Crăciun este una a bucuriei, a naşterii (şi nu a morţii), a darurilor Moşului. Veştile sînt bune. De ce s-ar codi şi s-ar frămînta vestitorul dînd veşti dorite şi aşteptate de toată lumea?
  

Iuliana Zaharia-Apostol

se naşte prunc dalb -
zăpada şi stelele
leagăn lumii noi

Nu-s prea multe de reproşat. Este un mixaj între legenda lui Isus şi leagănul pămîntesc, lumea profană în care s-a născut ca om. Zăpada şi stelele rămîn un decor destinal pentru tot omul, cu puritatea dar şi cu răceala lor. Nu prea înţeleg doar ce e cu lumea nouă.

Ciobîcă Cezar-Florin

seară de Crăciun -
bunicii se pupă sub
vâscul din brad

Sărutul sub vîsc este simbolul prieteniei şi statorniciei dar şi al păcii şi bucuriei. Vîscul aduce sănătate şi noroc. Bunicii se pare că săvîrşesc astfel un ritual al recunoştinţei din moment ce perechea lor estea atît de statornică.

Ajun de Crăciun -
în ieslea de sub brăduț
primul nostru prunc

Poemul lasă în ambiguitate sintagma primul nostru prunc, poate fi şi pruncul Isus, poate fi şi odrasla cuplului care a împodobit bradul. Ocazie pentru ca primul să fie doar întîiul sau întemeietorul unei credinţe, iar pruncul să se contamineze de sacralitate şi de tandreţe.

biologul de departe

grija de Crăciun –
jar încins sub tămâie
în tot cotlonul

Grija de Crăciun este una cuviincios-sacră. Ritualul pomenirii celor duşi care par să se reîntoarcă între noi chemaţi de mirosul tămîiei. În tot cotlonul semnifică şi răspîndirea firească a miresmei, dar şi pătrunderea gîndului sacru în toate ungherele sufletului.

tremurul umbrei -
aroma din tămâier
prin staulul gol

Poemul evocă un obicei (cred), acela ca de sărbători să fie tămîiate şi animalele pentru a fi ferite de boli şi a fi productive. De data asta, se pare că este evocată doar amintirea, umbra celui ce săvîrşea ritualul.