Comentariul la săptămîna a XXIV-a

iuliana zaharia-apostol

dușman la hotar
și-un ger de crapă pietrele -
dans în tranșee

Duşmanul la hotar este, cel puţin pentru mine, o chestie de poveste, de legendă, de istorioară moral-patriotică a luptelor cu turcii pentru clasele primare. Tranşeele sînt dintr-o epocă mult mai modernă. Parcă pe vremea războiului de independenţă erau redute şi mai înainte şanţuri cu apă. Dansul (de nevoie) în tranşee este merituos, dar n-are context.

pocnetul jarului -
ger de crapă pietrele
cu colind în prag

Parcă atmosfera e alta. Gerul şi jarul, în opoziţie, te face să simţi şi entuziasmul şi corvoada bieţilor colindători. Ferice de gazde!

biologul de departe

arar ecoul –
rostogolul pietrelor
crăpate de ger

Evocarea unor locuri şi evenimente petrecute undeva în pustietate, acolo unde totul este îngheţat şi singurele întîmplări se datorează tocmai acestei paradoxale împietriri a apei care sfarmă pînă şi încremenirea de secole a steiului. Nemişcarea devine mai crîncenă cînd lucrează, cînd – arar – iese neverosimil din amorţire.

ger năprasnic -
niciun lemn în ogradă
doar pietre de râu

Şi aici, gerul este confirmat prin sărăcia ogrăzii care nu-l poate combate cu vreun foc în vatră. Ironic şi eliptic, pietrele de râu par să evoce expresia consacrată (dar nerostită) a gerului care nu poate crăpa decît pietrele. Pustietatea din poemul anterior pare să fi coborît din munte în gospodăria săracă.

Grigore Vlad

ger de crapă pietrele -
peste sat dangăt de clopote
fără ecou

Dangătul fără ecou să fie datorat faptului că pînă şi sunetul îngheaţă înainte să se mai poată reîntoarce? Sau faptului că niciun suflete nu mai îndrăzneşte să-i răspundă ieşind din casă pentru a-i asculta chemarea?

afară crapă pietrele
iar bunicul lemnele -
cocoşii încă tac

Crăpatul pietrelor are şi el un antidot. Bunicul, chiar dacă nu l-au sculat cocoşii, are grijă ca focul să fie întreţinut. Şi-aşa nu prea are somn de la o vreme.

Ciobîcă Cezar-Florin

sfârşitul lumii -
pe ulițe doar ger
de crapă pietrele

Sfîrşitul lumii este o rimă semantică la ger de crapă pietrele. Şi una, şi alta sînt expresii notorii şi ironice prin care vorbirea de toate zilele, mai ales la ţară, se lamentează fără să cedeze. Haz de necaz. Iată că, tot glumind, a trecut şi ultimul sfîrşit al lumii din 21.12… (de Crăciun cic-o să fie vreme de primăvară).

ger de crapă
pietrele - și pentru cal
înc-o pătură

Oricum ar fi vremea gospodarul are totuşi unele treburi şi calul înhămat la sanie e musai să fie protejat cînd sania zăboveşte şi animalul e asudat.