pe cer o veste
-
în noaptea cea
mai lungă
primul miel
pe-o stea
Este
în încercarea de mai sus o tentativă de celebrare a sărbătorii naşterii
Domnului. Recuzita aglomerează motive care nu prea compun: veste, steaua,
mielul, noaptea. Noaptea la care se referă poemul nu este cea mai lungă a
anului, solstiţiul de iarnă este pe 21 decembrie. Este poate o metaforă, nu
ştiu cît de potrivită pentru a marca importanţa nopţii. Primul miel pe-o stea este o imagine ireală şi greu de
înţeles chiar ca metaforă. Steaua, în colind, este doar un reper călăuzitor şi
nu poate înlocui ieslea.
Poate
voi să fiţi mai inspiraţi şi mai exigenţi în încercarea de a scrie ceva pe tema
Crăciunului.
(scuze
pentru întîrziere)
4 comentarii:
vestitorul se
dă de ceasul morţii -
noapte de Crăciun
se naste prunc dalb-
zapada si stelele
leagan lumii noi
seară de Crăciun -
bunicii se pupă sub
vâscul din brad
Ajun de Crăciun -
în ieslea de sub brăduț
primul nostru prunc
grija de Crăciun–
jar încins sub tămâie
in tot cotlonul
tremurul umbrei -
aroma din tămâier
prin staulul gol
Trimiteți un comentariu