Postați în
continuare încercările voastre la linkul de mai jos:
i.juverdeanu
frunze pe alei -
el și ea la mansardă
numărând banii
Ca să fiu sincer, aici pare să existe o contradicție între localizarea
cuplului și activitatea lui. Mansarda este mai curînd sediul tinerilor
îndrăgostiți, prima lor locuință ieftină. De ce ar număra ei banii pe care nici
nu-i au și nici n-au avut cînd să-i adune? Dacă e însă vorba de o glumă care
face aluzie la posibilele ocupații pe vreme ploioasă, atunci cred că apropoul
(mascat) trebuia făcut scriind ultimul vers altfel sau cu puncte de suspensie: numărând... banii.
biologul
frunze pe alei -
bastonul bătrânului
dirijând brazda
Să înțeleg că bătrînul în mers face, cu bastonul, brazdă prin frunze?
Cam greu, pentru că frunzele se reașeză la loc în urma lui. Dirijează? Am mai
auzit de îndreptat braza, dar de dirijat...
frunze pe alei -
un melc mutându-şi casa
pe sens interzis
Nici aici nu pot face o legătură satisfăcătoare între parc și sensul
interzis și nici între casa melcului și interdicțiile rutiere.
Frunze pe alei -
din creangă-n creangă
două veverițe
din creangă-n creangă
două veverițe
Zbenguiala veverițelor pare să nu fie afectată nici de căderea
frunzelor, nici de umorile noastre sezonale. Poate că au cămările pline și nu le pasă că vine iarna.
Un nor acoperă
razele soarelui -
frunze pe alei
Nu știu dacă un nor acoperă razele soarelui este o formulă
legitimă. Norul acoperă soarele, iar razele lui răzbat de multe ori
prin orice spațiu ivit la îndemînă. Altfel, poemul nu prea are zvîc.
iuliana apostol
frunze pe alei -
printre ramuri, de sub cruci
mai multe stele
printre ramuri, de sub cruci
mai multe stele
Înțeleg că dispariția coroanelor, acum căzute, lasă loc, printre ramuri,
stelelor, dar apariția stelelor de sub cruci mă depășește.
frunze
pe alei -
ramuri tot mai golaşe
tremură spre cer
ramuri tot mai golaşe
tremură spre cer
Nimic nou în partea a doua. Frunzele de pe alei sînt cu siguranţă cele
care au lăsat ramurile goale. Golaşe
şi tremură spre cer sînt
apropouri prea metaforice, adaosuri sentimentaloide care, oricît ar face cu
ochiul, nu realizează o imagine autentică pentru haiku. Una nedeclarativă adică.
Maria
Sasu
frunze
pe alei
în vârtejuri de vânt -
dor de ducă
în vârtejuri de vânt -
dor de ducă
Cred că mai propriu limbii ar fi învîrtejite
de vînt. Vîrtejuri de vînt
este un pleonasm. Poţi să spui, vorbind despre materia antrenată în vîrtej,
vîrtejuri de apă şi deci de aer. Vîrtejul este vînt, una din manifestarile lui,
vînt într-o anume ipostază.
Partea a doua preschimbă antrenarea în trombă a frunzelor din mişcare
involuntară, printr-un fel de contaminare cu iureşul lor, în deziderat al
observatorului.
frunze
pe alei -
cu mâna tremurândă
ultima tușă
cu mâna tremurândă
ultima tușă
Primul poem în care cele două imagini
sînt din două universuri diferite dar păstrează o simetrie de sens: toamna
anului şi toamna vieţii, prăbuşirea coroanelor şi mîna tremurîndă, bănuiesc, a
bătrînului. O a doua simetrie este cea picturală: tabloul coloristic al
frunzelor căzute şi cel încheiat cu ultima tuşă. Emoţia este comunicată nu declarativ
ci prin apropouri: tremurul
mîinii, ultima tuşă.
frunze
pe alei -
netezindu-ne calea
măturătorul
netezindu-ne calea
măturătorul
Dacă nu citim cu atenţie, putem scăpa sensul alegoric al poemului. În
mod simplist, sigur că măturătorul
face curăţenie pentru cei care îşi fac plimbarea în parc, uşurîndu-le
înaintarea. Contextul însă şi cuvîntul netezind
ne pot pune pe gînduri şi calea,
tot mai netedă şi mai alunecoasă, devine, după modelul căderii şi măturării frunzelor, şi calea noastră spre moarte.
Grigore Vlad
frunze pe alei -
pătat cu ceai un
post-scriptum de-astă vară
Conform
primei imagini, toamna este deja aici. Nu-i de mirare că, savurînd ceaiul sau
doar tratînd cu el guturaiul, autorul recitește misive primite în vară. Să fie
pata doar un sigiliu pe întîmplări deja expirate? Sau doar o dovadă că toamna
nu-i ca vara.
4 comentarii:
Teoretic,stiu.Cand sa pun in practica,am o problema (chiar mai multe) :)
Daca mi-ati da niste exemple( mai ales,cu rolul cezurei si zvicul de dupa ea)din "Prezente romanesti ".mi-ar fi de mare ajutor.
Faptul ca avem un blog,unde sa vorbim despre asta ,mi se pare extraordinar.
Mii de multumiri !
Rostul cezurii este să rupă, să taie, să fragmenteze poemul.
Deci:
- să anuleze continuitatea discursivă a textului
- să aducă noutate în sensul că partea a doua nu repetă și nu explicitează ceea ce deja sugerează prima
- să reprezinte, pe cît se poate, ceva total diferit de prima parte, alt context al textului.
Exemple de aici unde fucționează diferența sînt poemele lui Ildiko, Cezar, Vlad.
frunze pe alei -
bastonul bătrânului
dirijând brazda
Să înțeleg că bătrînul în mers face, cu bastonul, brazdă prin frunze? Cam greu, pentru că frunzele se reașeză la loc în urma lui. Dirijează? Am mai auzit de îndreptat braza, dar de dirijat...
DIRIJÁ vb. 1. v. îndruma. 2. a îndruma, a regla. (~ circulația.) 3. v. conduce. 4. a conduce, (rar) a dirigui. (~ o instituție.) 5. v. călăuzi. 6. a îndrepta, a orienta, (livr.) a direcționa, (fig.) a canaliza. (A ~ discuția în sensul dorit.)
Manipula
Manipula, verb
Sinonime: a mânui, a manevra, a dirija, a acţiona, a opera.
Prin parc,pe alei,datorită mersului in ambele sensuri s-au făcut două dâre de frunze mai călcate si trei brazde de frunze mai afânate(pe mijloc una si două pe lateral) .În faţa mea ,cam la 6-7 m ,o pereche de doi „tinerei”(75-80),tinându-se de mână,fiecare pe câte o cărăruie ,iar intre ei ...brazda de frunze.
El cu baston,au incetinit pasul dar el a ridicat glasul.Am încetinit şi eu.El a început să „dirijeze „cu bastonul prin brazda de mijloc,din stânga lui şi in brazda din dreapta,tot mai alert, pe măsură ce ridica tonul, exact ca un dirijor, iar când lovea in cărare ,pe vertical,parca lovea in pupitru ,pe deasupra foşneau metalic si frunzele ,ea tăcea. Mi-a plăcut ideea de dirijare,a brazdelor ,a ei,(ea tot nu s-a dat pe brazdă)...cu bastonul,,, dar n-am reuşit să sugerez,să exprim ceace pe mine m-a impresionat...cred ca nu erau siguri dacă ,da sau nu, au stins sau au închis ceva si trebuiau să se întoarcă acasă
frunze pe alei -
un melc mutându-şi casa
pe sens interzis
Nici aici nu pot face o legătură satisfăcătoare între parc și sensul interzis și nici între casa melcului și interdicțiile rutiere.
„Nu călcaţi iarba”!!!!
pe scurtăturile ,săpate si resemănate, cu ceva vreme în urmă,sensul interzis, dar bietul melc ce să priceapă,acolo era mai afânat pământul,loc bun de hibernare,şi-a pus casa-n spinare şi pe cai!!!!Fiind fitofag mai era pe acolo si niscai ierbuţă proaaspăt răsărită ,Răsfăţ ,nu glumă !!
( In locurile cu clima temperata, ciclul biologic variaza din luna februarie pana in luna noiembrie inclusiv, urmat fiind de o perioada de hibernare in lunile mai friguroase.Asta-i viaţa,unii mor,alţii supravieţuiesc,unii se orientează,se re...incălcând şi...de la mic la mare!!!!
unii REUŞESC alţii dau in BARĂ sau hibernează...
Mă bucur de existenţa blogului, de eficienţa lui şi a moderatorului comentator
Ma bucur,totusi,ca,in competitiile internationale,atunci cand poemul e superb,chiar daca cezura nu rupe nimic,sau chiar este inlocuita de virgula,el,poemul,este apreciat ,ca atare,si urcat pe podium :
" nehotărâtă
să devină linişte –
ultima cicadă "
" aşa tăcute
după şampanie –
paharele noastre "
"citind poezii,
vântul m-ajută să-ntorc
foaie după foaie "
Trimiteți un comentariu