aer de munte -
linia orizontului
şi mama, frânte
Cu mama
la munte. Orizontul este o linie frîntă, mama-i frîntă din cauza efortului
făcut la urcuş. Jocul de cuvinte este interesant, dar nu a fost deloc integrat
poemului. Jocul ca tehnică de lucru ar fi trebuit să fie mai discret, să nu sară-n
ochi. Iar pe de altă parte, ar fi trebuit să coopereze la realizarea unui
înţeles alegoric. Dacă asta ar fi fost ţinta poemului. Se pare însă că poemul
nu are alt strat de semnificaţie.
Cred că
poemul nu are nevoie de mama, care s-ar putea să fi fost cooptată doar pentru
acordul feminin cu linia, ceea ce a permis cuvîntul frînte. Mi-e greu să aleg
ceva care să fie păstrat. Poate doar cuvîntul frînt (în orice formă gramaticală) folosit şi la propriu, şi
la figurat. În rest, deplină libertate.
Dacă aveţi vreme şi mai ales
dispoziţie, citiţi pentru mai multă informaţie Jocuri
de cuvinte în haiku.
7 comentarii:
furtuna de mai
frânge cornul înflorit -
un cerb în goană
încă un zbor frânt-
masa vânătorului
îmbelșugată
la vremuri grele-
în umbra trestiei verzi
stă stejarul frânt
inima franta -
in geam ii bate
doar vantul
pe asfaltul ud
o vrabiuta -
aripi frante
aer de munte -
printre frânturi
vechea potecă
biologul spunea...
lângă o cruce
frângându-şi mâinele -
orizontul frânt
duşmanul infrânt -
paingul reface-ncet
iţele frânte
iarași frânt de beat –
nevasta îl îndreaptă
cu melesteul
nori grei de ploaie -
tot mai frânt spatele
sperietorii
biologul spunea...
FRÂNT, -Ă, frânți, -te, adj. 1. (Despre obiecte tari) Rupt2 (în două) prin îndoire, lovire sau apăsare puternică. ♦ (Despre oase sau membre) Fracturat. ♦ Spart, zdrobit, stricat. ◊ Expr. A nu avea (nici o) para frântă = a nu avea nici un ban. 2. (Despre linii sau lucruri asemănătoare cu o linie) Care prezintă unghiuri, îndoituri, întorsături.
frântă de şale -
cu mâini bătătorite
frânge pâinea
Trimiteți un comentariu