Comentariu la a X-a săptămînă

Cristina-Monica Moldoveanu

urme de inimi -

scoicile tot mai grele

aduse la mal

Peisajul marin. Urmele de inimi trebuie să fie ale desenelor parţial şterse. Scoicile, dacă nu sînt tot mai greu aduse la mal, arătînd o dificultate în deplasarea lor, atunci sînt grele în sine, îngreunate, gravide. Mai departe nu mă avînt cu umilele mele posibilităţi de a descifra legătura excesiv încifrată a celor două imagini.

vise risipite

din seară până în zori -

castel de nisip

Plecînd de la aluzia temei, visele risipite ar putea fi materialul din care se clădeşte castelul, deci fire de nisip. Din seară pînă în zori, de asemenea, poate fi un traseu, un curs, o albie (a vieţii). Cred că poemul mai trebuia lucrat pentru a sugera rostogolirea, mărunţirea, uniformizarea viselor. Poate un joc de cuvinte care să facă aluzie la prelucrarea şi acumularea lor, şi nu la risipire. Asta ar fi fost aluzia finală, nerostită efectiv, rezultată din construcţia echivocă a castelului. Ar mai fi un reproş, visele despre care e vorba nu sînt visele nocturne (din seară pînă în zori), ci acelea cu ochii deschişi (prea puţin la realitate).

Poemul se susţine şi aşa, dar are structura unei identităţi, unei definiţii metaforice, e adevărat, uşor paradoxale: risipire = clădire.

vise risipite din seară până în zori = castel de nisip

iuliana apostol

stânca avântată
din tării fu luată -
castel de nisip

Trei greşeli de compoziţie:

• avîntată – o metaforă inutilă, stînca-n sine are suficientă grandoare pentru a nu mai avea nevoie de vreun zorzon
• avîntată/luată – altă podoabă facilă care nu se poartă în haiku
• descriptivismul plat al primelor versuri care nu mai lasă loc sugestiilor şi aluziilor

biologul....de Zaragoza

pietroiul din stei
din cascadă-n cascadă -
castel de nisip

Nu prea merge pietroiul din stei, este un pleonasm: nu poţi face piatră din piatră şi nici steiul nu-i un loc unde se găseşte pietroiul. Stei înseamnă stîncă sau bolovan. Altfel, corecţia măcinării prin rostogolire a fost însuşită.

castel de nisip,
roci contrafort zidului -
aceeaşi mama

Aici m-am blocat. Zidirea din nisip e întărită cu roci, adică pietre. Başca faptul că şi petrolul, lichid şi uleios, e o rocă (şi chiar nisipul este clasat de sistematica geologică drept o rocă). În fine, pînă aici ar mai merge. Aceeaşi mamă însă… este un fel de metaforă ştiinţifică sau mitologică, adică pămîntul, Gea este mama tuturor pietrelor şi a puzderiei nisipului!

Letitia Iubu

adusă la mal
frumoasa sinucigaşă -
castel de nisip

Sugestia că sinuciderea este năruirea unui castel interior la fel de friabil ca acela de nisip. Frumoasa cred că putea fi evitat.

Grigore Vlad

donaţii pentru
catedrala neamului -
castel de nisip

Catedrala construită din mărunţişul donaţiilor riscă (risc şi eu) să fie la fel de sfărîmicioasă (simbolic) precum castelele de nisip. Sau aşezată doar trufaş peste o credinţă fără tot mai şubrezită interior.

castel de nisip -
reflexia lunii
printre dune

Plasarea castelului în tărîmul nisipurilor fără frontiere împrumută, dincolo de ideea iluziilor, pe aceea a sterilităţii. Se pare că luna nu alege castelul pentru jocul său de lumini. Sau poate că reflexia lunii produce doar o fata morgana care amăgeşte cu castele ireale, dispărute cînd reflexia se schimbă.

Ciobîcă Cezar-Florin

praful stelelor
pierzându-se în valuri -
castel de nisip

Pare o soartă comună, valurile, cu mişcarea lor necontentită, înghit de-a valma şi castelul, şi praful sideral. Şi stelele-s doar praf şi pulbere. O reverie a mişcării pure şi a efemerităţii celor ce se întrupează cîteva clipe ca să dispară – ce e val ca valul trece.

din matcă-n matcă
prin copilăria lumii -
castel de nisip

Mă derutează prin copilăria lumii. Să fie copilăria lumii un meleag străbătut de cursuri de apă care produc materialul pentru castele iluzorii? Oricum, este o sintagmă la limita metaforicului ilegitim prin abstracţia ei.