duminică, 9 septembrie 2012

Comentariu la a IX-a săptămînă


iuliana apostol

castel de nisip -
după reflux prinţul Charles
se mută la ţară

Ideea-i foarte bună, a doua imagine este în alt plan, poate ar fi trebuit însă un joc de cuvinte legat de reflux. Ar merge şi prinţul Charles şi-a găsit / strămoşii-n Ardeal. Sau prinţul Charles preferă / o casă la ţară.


castel de nisip -
în noaptea cu lună
mai grea despărţirea

Poate fi un sfîrşit de sejur, de sezon, de vacanţă – ultima noapte după care toată bucuria se va nărui, nisipul reintrînd în clepsidra monotonă, fără iluzii, a zilelor de lucru. Dar şi ultima noapte a unei idile care se semeţise asemenea unui castel de nisip al speranţelor.

Ildiko Juverdeanu

castel de nisip -
plouă de un ceas peste
Zidul Chinezesc

Singura aluzie ar fi la rezistenţa Zidului la ploaie vizavi de friabilitatea castelului. Cam asimetric. Sau, întruchipînd Zidul, construcţia rezistă un ceas cît un mileniu.

castel de nisip -
 Requiemul lui Mozart
îngânând ploaia

Şi requiemul, şi ploaia (ultima în mod activ) pomenesc năruirea unei alcătuiri efemere. Îngînarea în toate sensurile ei: însoţire şi ison, murmur nedesluşit, imitaţie şi acompaniere, amăgire.


castel de nisip -
trena miresei lasă
o urmă pe zid

Pe zidul de nisip, cred. Un mic avertisment că menajul nu-i chiar casă de piatră dacă şi atingerea trenei lasă o urmă pe zid.

castel de nisip –
doi miri sapă o inimă
de jur împrejur

Chiar dacă n-au făcut tot ei castelul, inima cu care-l înconjoară se doreşte o pavăză virtuală în calea năruirii. Un simbol prezervat. Un ritual magic care ar putea transfigura nisipul măcar în gresie.


castel de nisip -
nepăsătoare trece
luna albastră

Albastră şi rece, luna nu participă la temerile pămîntene. Poate cuvîntul nepăsătoare ar fi trebuit evitat şi sugerat altfel.

castel de nisip -
număr tot singur
stelele căzătoare

Două imagini care se accentuează una pe alta: iminenţa năruirii castelului şi căderea continuă a stelelor. Între cele ce se prăbuşesc autorul îşi simte parcă mai acut singurătatea, deşertăciunea lucrurilor  şi soarta efemeră.

Maria Sasu

castel de nisip -
urme de paşi
părăsind plaja

Fragilitatea castelului este sporită de faptul că nimeni nu-l mai are în grijă – toţi paşii se îndepărtează, lăsîndu-l să se săvîrşească singur.

biologul... valensian

castel de nisip -
din albie-n albie
un colţ de stâncă

??? Să fie un peisaj montan cu două albii (apropiate) de pîrîu? Oricum, un colţ de stîncă nu poate ajunge de la unul la altul. Poate colţul e un pisc între două văi, un picior de munte ridicat în stei. Şi atunci se explică contrastul dintre plăsmuirea umană şi cea a naturii.

castel de nisip -
nici o batistă albă
fluturând din tren

Despărţire fără regrete. Iluziile s-au sfărîmat, începe alt drum. Dar poate că trenul (modern) nu mai are geamuri pe care să poţi flutura batiste. Trăim vremuri glorioase care ne duc tot înainte. Fără nostalgii de prisos.

Grigore Vlad

castel de nisip
peste alt castel de nisip
peste alt castel..

O imagine cumulativă a strădaniilor efemere de a dura ceva durabil. Ca o săpătură arheologică găsind tot mai adînc, din nivel în nivel, alte şi alte mărturii ale efemerităţii civilizaţiilor. Poate şi viaţa fiecăruia dintre noi este o aşezare stratificată a relicvelor nenumăratelor iluzii nivelate de valuri.

castel de nisip -
din yuga în yuga
cu fiecare val

Îmi închipui meditaţia în faţa castelului care se năruieşte cu încetul, cu fiecare val. E ca şi cum lumea ar trece accelerat din vîrstă în vîrstă, din yuga în yuga.

Ica Grig

castel de nisip –
în căuşul palmelor
pluteşte-o scoică

Prima imagine are multă greutate simbolică, a doua doar o anume gingăşie a gestului. Ambele circumscriu un univers al candorii. Mai puţin acceptabilă este plutirea scoicii, neverosimilă.

alai de nuntă -
un melc şi-o meduză miri-n
castel de nisip

De inspiraţie cam eminesciană: O cojiţã de alunã trag locuste, podu-l scutur,  / Cu musteaţa rãsucitã şede-n ea un mire flutur. Pare doar o îngînare a ultimei părţi a lui Călin. Nu un haiku.


castel de nisip -
o iubire de-o vară
îl poartă pe tălpi

Se pare că iubirea a început cu ridicarea acestui castel, iar năruirea lui a poleit tălpile cuplului suficient pentru ca iubirea să ţină o vară întreagă. Nisipul din castel s-a şters destul de greu de pe tălpile celor doi.

castel de nisip -
sticla cu apa plată
la rece în turn

Printre trăsăturile candorii se află şi acest amestec aparent impur al sublimului cu utilul. Poate aici mai contribuie şi părinţii. Se poate colabora.

crio (Cristina Oprea)

castel de nisip -
ce mulţi caută-n viaţă
doar bani şi faimă

Cît de adevărată ar fi constatarea, ea n-are ce căuta-n haiku în forma asta. Să emiţi asemenea panseuri, fără să le faci să reiasă dintr-o imagine, este impropriu haiku-ului.

castel de nisip -
mai bine-mi fac o casă
cu temelie

Şi aici e strecurat un gînd pragmatic şi matur care compromite toată candoarea castelului şi şubrezeşte temelia poemului.

castel de nisip -
în șanțul de apărare
un câine de pluș

Plasarea cîinelui poate fi voluntară sau întîmplătoare. Nu importă însă cum s-a întîmplat, un gînd de tandreţe faţă de candoarea cuprinsă în cele două imagini e imposibil să nu te încerce.

castel de nisip -
cu gândul la bunica
uitată-n azil

Castel de nisip şi azil, copilărie şi bătrîneţe, nădejde şi decepţie. Cele evocate conţin în ele aceste sugestii şi altele întrepătrunse cu ele. Bogăţia poemului este tocmai ţesătura acestor gînduri. Poate formularea ar fi putut să fie mai atent modulată, bunica utitată-n azil riscă să devină un clişeu.

10 comentarii:

biologul.. spunea...

castel de nisip -
din albie-n albie
un colţ de stâncă

??? Să fie un peisaj montan cu două albii (apropiate) de pîrîu? Oricum, un colţ de stîncă nu poate ajunge de la unul la altul. Poate colţul e un pisc între două văi, un picior de munte ridicat în stei. Şi atunci se explică contrastul dintre plăsmuirea umană şi cea a naturii.
Un colt de stanca,pravalit intro albie se sfarma in bucati mai mici care,mereu rostogolite,prin revarsarea dintrun parau in rau(DIN ALBIE IN ALBIE) are tóate sansele sa ajunga nisip in mare….si in zidul castelului
Poti fi tare ca o stanca dar, din prabusire in prabusire,rostogolit in cursul,albia, vietii ,mai tocit si maruntit, finalizezi prin prabusirea ultimului vis…ultimul castel
Meditand de pe plaja valensiana la zadarnicii!!!

Letitia Iubu spunea...

Multumesc pentru comentarii. Fac unele precizari in privinta lunii albastre.Este un fenomen rar care se petrece la cativa ani si s-a intamplat anul acest in noaptea de 31 august / 1 sept. De fapt este luna plina de doua ori in aceeasi luna. A mai fost in martie 2010 si va mai fi in 2015. Tot luna determina fluxul si refluxul mari care darama castelele de nisip reale si este rece si imperturba - bila la bucuriile si dramele noastre.

Cristina-Monica Moldoveanu spunea...

Mulţumesc şi eu pentru comentarii. Aţi surprins esenţa a ceea ce doream să exprim. Evident, în primul meu haiku, inspirat de nunta unei prietene, era vorba de zidul castelului de nisip măturat de trena miresei.

Lavana spunea...

Multumesc ,pentru comentarii.
castel de nisip-
o iubire de-o vara
il poarta pe talpi ....
Am avut in vedere ca ,cei doi,si-au calcat in picioare propriul castel( iubirea) efemer,de o vara.

Corneliu Traian Atanasiu spunea...

De la îl poartă pe tălpi (mai degrabă nisipul) la l-au călcat în picioare (mai curînd castelul) e o cale lungă. A-l lua în picioare e fără intenţie, a-l călca în picioare este răuvoitor.

Mi-e greu să fiu atît de subiectiv avînd în faţă doar textul.

Lavana spunea...

Da,sunt versuri cu diverse interpretari.Fiecare isi poate imagina orice,in functie de propriile experiente( sau nu).Personajul meu si-a calcat in picioare propriul castel,intr un gest pur si simplu voit.Se mai intimpla...

Corneliu Traian Atanasiu spunea...


Apropo de interpretări, dintr-un text din care am mai citat (o mărturisire a lui Blaga către Bazil Gruia):
“Helen (cea pentru care a fost scrisă poezia – nota mea) va socoti că fac aluzie la un fapt concret. Anume, ea îmi sugerase, în caz că vreun curios indiscret s-ar fi interesat cum de ne întîlnisem pe strada Eugen Brote, să spun că venisem să-i aduc pentru grădină seminţele pe care mi le ceruse. Dimpotrivă, Aurel Rău care-mi solicitase colaborarea la Steaua, susţinînd că România nouă care acum se ridică are nevoie şi de mine, de arta mea. Aurel Rău va socoti că la seminţele de frumos şi înţelepciune la care se referise el fac aluzie versurile. La fel, înţeles diferit va avea pentru Helen şi pentru Rău Eutopia, mîndra grădină. Ai aici numai două din semnificaţiile posibile. Un cititor oarecare, străin şi de un fapt concret şi de celălalt, va extrage o semnificaţie încă mai abstractă, mai generală. Ea e şi cea mai importantă, desigur. Deşi, pentru mine importantă e o realitate să zicem de ordin terţ – cum să-ţi definesc generalitatea ei? Poate ceva în genul celor cerute de Rău însă cu zîmbetul lui Helen, pentru o patrie a desăvîrşirii, sperate în felul în care-mi imaginam ceea ce ţine doar de imaginaţie – desăvîrşita Eutopie a lui Helen (sublinierea îmi aparţine).”
Important este să fii conştient de partea prea subiectivă, imposibil de intuit din text de cineva care n-a avut experienţa ta. Şi de multe ori trebuie s-o sacrifici pentru a prezenta doar experienţa accesibilă unui cititor oarecare.

În forma:
o iubire de-o vară / călcată-n picioare
adăugînd o silabă-n plus, s-ar fi înţeles mai lesne ceea ce altfel rămîne doar apanajul autorului.
Iar în forma:
o iubire de-o vară / purtată pe tălpi
ar fi fost eliminată personificarea inutilă a iubirii.

Lavana spunea...

Aveti dreptate,dar,mai cred ca deja v-ati obisnuit cu povestile mele in coada de peste :)))))

Corneliu Traian Atanasiu spunea...

Povestim pentru toţi ceilalţi ca să ia aminte.

Letitia Iubu spunea...

Varianta initiala mi-a placut chiar am vrut sa o trec la favotite dandu-i cam aceasi interpretare ca domnul Atanasiu. O iubire poate sa fie frumoasa desi stii ca nu poate fi de durata ramane acolo intrun coltisor si te poti gandi cu nostalgie la ea. Mi-am amintit de un film vazut cu multi ani in urma intitulat "N-au dansat decat o vara" in care doi adolescenti traiesc o poveste de dragoste de o vara care se termina tragic printrun accident de motocicleta