duminică, 26 august 2012

Comentariu la săptămîna a VII-a


Grigore Vlad

soare-n asfinţit -
ochii pescarului se sting
odată cu marea

Greu de înţeles ochii care se sting, de obicei ochii se închid de oboseală, ca un refuz de  a mai privi, pentru a trece ceva cu vederea sau, metaforic, pentru că mori. Stingerea are şi ea sensul figurat de moarte, dar o prefigurează prin alte sensuri ca atenuarea căldurii şi luminii (arderii), prin potolire, liniştire, înăbuşire. Singura pistă ar fi aceea a reflexelor soarelui în mare şi ale mării în ochii pescarului. Această mediere dublă se pliază cel mai bine pe intenţia formulării: soarele cu reflexe tot mai stinse în mare micşorează lucirea ochilor care o contemplă. Numai că lucrurile sînt văzute din direcţia cealaltă: ochii pescarului se sting odată cu marea care se stinge odată cu soarele. În poem, evident, (mai) scurt şi (mai) cuprinzător.

soare-n asfinţit -
încă un strop de lumină
la reflux

Din scena unanimă a asfinţitului, partea doua decupează un cadru succint: una din scînteierile soarelui care luminează marea în tremur. Încă subliniază multitudinea licăririlor ivite şi dispărute pe faţa încreţită a apei. Şi, totodată, consfinţeşte faptul că soarele asfinţeşte într-o ploaie orizontală de lumină.

Letitia Iubu

soare-n asfinţit -
umerii bătrânului
tot mai aplecaţi

Soarele-n asfinţit mărturiseşte şi pentru apropiatul sfîrşit al bătrînului. Bătrînul cu umerii tot mai aplecaţi – pentru declinul astrulului. Cele două imagini sînt complementare şi intră în rezonanţă.

soare-n asfinţit -
foşnetul frunzelor în
lanul de porumb

De data asta asfinţitul e acompaniat de o uşoară briză. Foşnetul frunzelor are un tîlc adînc, comunică o taină pe care nici autorul, nici cititorul n-o pot transpune în cuvinte. O pot doar asculta. Vorbeşte el de asfinţit? Tăinuieşte cu el?

Gabriela Beldie

soare-n asfinţit -
peste coşuri cu fructe
umbra crengilor

O zi plină de roade adunate în coşuri. Şi soarele şi crengile par să rotunjească atmosfera de împlinire a unei zile trudă fertilă.

soare-n asfinţit -
doar câteva bătrâne
la vecernie

Sfîrşitul zilei în care toată forfota s-a stins. Doar cîteva bătrîne prelungesc ritual, cu o rugăciune sau cu o mulţumire, ceea ce încă o zi a împlinit sau nimicit în lume.

crio (Cristina Oprea)

soare-n asfintit -
copiii alături de tata
pe ultimul drum

Pe ultimul drum în conjuncţie cu soarele-n asfinţit face ca, urmînd pilda soarelui, să fie mereu posibil un nou răsărit. Poate ar fi fost mai bine: pe ultimul drum tata / desprins de copii.

soare-n asfintit -
în largul mării roşii
delfini în tandem

Asfinţitul pare a fi doar un decor pentru o bucurie lejeră. Poemul nu pare mai mult decît un pastel marin.

Ildiko Juverdeanu

soare-n asfinţit -
netezind cu palma
lemnul pentru coşciug

De data asta asfinţitul este doar o aluzie tangentă la pregătirile bătrînului ţăran legate de propriul sfîrşit. Moartea este şi ea doar una din multele treburi care se cere pregătită cu tot dichisul. Deocamdată, lemnul achiziţionat pare de toată lauda. Şi nici soarele la apus nu-i de ici, de colo. Lucrurile merg cum nu se poate mai bine.

soare-n asfinţit -
dintr-o dată tace şi
bătrânul ornic

O fi tăcut de bătrîneţe? S-a molipsit de fapta soarelui? Nu l-o fi mai întors la vreme posesorul? N-avem de unde şti. Poate e vorba de o solidaritate mai presus de înţelesul nostru uman. Sau e vorba doar de o sincopă contemplativă?

Iuliana Apostol

soare-n asfinţit-
umbra cireşului mort
are lungi gheare

Greşeli de începător. Metafore inutile: cireşul, în firescul vorbirii, este uscat, nu mort; ghearele trebuie păstrate pentru feline şi păsări, umbra este alungită doar. Lungi gheare e o inversiune nerecomandabilă în textul haiku-ului.

soare-n asfintit-
trişti că-s graşi-acum în criptă
veseli c-au slăbit

Cine să fie oare cei trişti sau veseli? Morţii? Mai sînt interesaţi de siluetă sau de impresia pe care o pot face? Asta ca să intru în jocul unui posibil înţeles. Mai important este că aici trebuie să figureze o imagine şi nu aprecieri despre vii sau morţi.

(celelalte două sînt în plus faţă de numărul de încercări admis)

soare-n asfinţit -
fuioare de fum învârt
păpădiile

Fuioarele de fum se potrivesc cu apusul. Pot fi trîmbe de ceaţă sau chiar fum veritabil ieşit din hornuri ori din focuri aprinse în seară. Mi-e mai greu să văd învîrteala păpădiilor. Numirea păpădiilor mă duce către floarea galbenă şi nu către puful, sămînţa de păpădie. Poate ar fi fost mai bine: poartă/rotesc puf de păpădii.

soare-n asfinţit -
sub aripile cloştii
ochii tot mai mici

Undeva între firesc şi neaşteptat. Exact ce trebuie să surprindă un haiku veritabil: un fapt mărunt care ţine discret isonul unuia grandios. Emoţia împărţită însă egal între solemnitate şi umil.

Oana Elena Dumitrescu

soare-n asfinţit -
sub mestecenii înalţi
frunze ruginii

În cadrul mai larg al asfinţitului, apar siluetele subţiri ale mestecenilor desfrunziţi. Cele două imagini sînt convergente, înfăţisînd episoade omoloage din ciclul zilei şi al anului – seara şi toamna – cu o simbolistică similară.


soare-n asfințit -
vitele aduc în sat
miros de pește

Un eveniment al vieţii satului repetat în fiecare seară: întoarcerea vitelor de la păşune. Mirosul de peşte poate veni de la balta unde vitele s-au adăpat sau poate s-au bucurat (mai ales bivolii) să se scalde într-o zi toridă.

soare-n asfințit -
pe monitorul din salon
încă niciun semn

Un asfinţit cu accente contemporane. Cineva aşteaptă o veste de departe semnalată pe mail sau chemarea la un chat pe mess. S-ar putea să fie seară şi afară sau asfinţitul să fie doar un wallpaper pe desktop. Liniştea serii este uşor înfiorată de nerăbdarea aşteptării.

biologul de...dimineață

soare-n asfinţit -
povara din spinare
gârbovind umbra

Un poem bine lucrat. Tîrziul înserării, tărîm al umbrelor, e în consonanţă cu umbra, aproape sigur a unui bătrîn/bătrîne. Umbra e şi reală şi expresie metaforică a unei fiinţe împuţinate. Povara din spinare (şi ea văzută doar ca umbră), greutate materială sau doar apăsare a anilor, încovoaie umbra. Totul lucrat delicat, într-o înscenare de umbre chinezeşti.

soare-n asfinţit -
mai ostenit șuierul
umbrit al coasei

Sfîrşitul zilei şi al trudei cosaşului. Ultimele brazde într-un ritm mai potolit. Umbrele serii, lungite pe tot locul, ating şi domolesc cadenţa prea îndîrjită a coasei. Şi şuierul îi este acum parcă umbrit. Uneori, o metaforă îmbogăţeşte sugestiile şi aluziile haiku-ului. Atunci ea conlucrează cu sensul poemului.

Ana Urma

umbrele dispar
sub tălpile grăbite -
soare-n asfințit

Cineva se grăbeşte către casă, către cabană, către un loc încă îndepărtat unde să găsească un adăpost. Dispariţia umbrelor e semn că foarte curînd se va întuneca. Este o cursă contracronometru. Va ajunge înainte să se întunece de tot? Nu ştim, dar simţim tensiunea. Soarele-n asfinţit nu este, în cazul de faţă, o invitaţie la contemplativitate.

soare-n asfințit -
umbra pescărușului
aproape de țărm

Un moment în care privirea este atrasă doar de umbra unui pescăruş în zbor. Mi-e greu să prind vreo semnificaţie a faptului care să rezoneze cu asfinţitul.


Preferatul meu este:

  • ·        poemul Doinei (biologul matinal… de data asta):

soare-n asfinţit -
povara din spinare
gârbovind umbra

care poate fi apreciat mai bine prin comparaţie cu cel al Letiţiei, şi el uzând de aceeaşi împovărare a sfîrşitului vieţii care încovoaie spinarea bătrînului:

soare-n asfinţit -
umerii bătrânului
tot mai aplecaţi

Putem observa lesne subtilitatea şi complexitatea sporită a primului. Bătrînul nu e pomenit, fiind suplinit de prezenţa propriei umbre.  Motivul umbrei convine mai mult legăturii dintre imagini  şi face comunicarea mai bună cu asfinţitul. Povara din spinare e motivată de data asta printr-un cumul de argumente: sarcina, vîrsta, nevoile.

  • ·        mi-a plăcut şi poemul lui Ildiko pentru modul împăcat în care e aşteptat sfîrşitul: netezind cu palma/ lemnul pentru coşciug

  • ·        la fel ca şi cel al Lavanei pentru replica ocrotitoare a cloştii în faţa dispariţiei soarelui: sub aripile cloştii / ochii tot mai mici

3 comentarii:

Anonim spunea...

Referitor la haiku-ul

soare-n asfințit -
pe monitorul din salon
încă niciun semn

al lui Ciobîcă Cezar-Florin: cred ca dansul se referea la monitorul dintr-un salon de spital...nu are nicio legatura cu messengerul...

Corneliu Traian Atanasiu spunea...

Da, e o interpretare mai fidelă care integrează şi salonul. Mulúmesc.

Totuşi, ar fi de dorit să-ţi şi semnezi intervenţia.

Ciobîcă Cezar-Florin spunea...

Într-adevăr, Anonimul a prins foarte bine ideea poemului meu. Asta dovedește că e un fin observator.Îi mulțumesc pentru intervenție.