Grigore Vlad
soare-n asfinţit -
ochii pescarului se sting
odată cu marea
ochii pescarului se sting
odată cu marea
Greu
de înţeles ochii care se sting,
de obicei ochii se închid de oboseală, ca un refuz de a mai privi, pentru a trece ceva cu vederea
sau, metaforic, pentru că mori. Stingerea are şi ea sensul figurat de moarte,
dar o prefigurează prin alte sensuri ca atenuarea căldurii şi luminii (arderii),
prin potolire, liniştire, înăbuşire. Singura pistă ar fi aceea a reflexelor
soarelui în mare şi ale mării în ochii pescarului. Această mediere dublă se
pliază cel mai bine pe intenţia formulării: soarele cu reflexe tot mai stinse
în mare micşorează lucirea ochilor care o contemplă. Numai că lucrurile sînt
văzute din direcţia cealaltă: ochii pescarului se sting odată cu marea care se
stinge odată cu soarele. În poem, evident, (mai) scurt şi (mai) cuprinzător.
soare-n asfinţit -
încă un strop de lumină
la reflux
Din
scena unanimă a asfinţitului, partea doua decupează un cadru succint: una din
scînteierile soarelui care luminează marea în tremur. Încă subliniază multitudinea licăririlor ivite şi dispărute
pe faţa încreţită a apei. Şi, totodată, consfinţeşte faptul că soarele
asfinţeşte într-o ploaie orizontală de lumină.
Letitia Iubu
soare-n asfinţit
-
umerii bătrânului
tot mai aplecaţi
Soarele-n
asfinţit
mărturiseşte şi pentru apropiatul sfîrşit al bătrînului. Bătrînul cu umerii tot mai aplecaţi – pentru
declinul astrulului. Cele două imagini sînt complementare şi intră în
rezonanţă.
soare-n asfinţit
-
foşnetul
frunzelor în
lanul de
porumb
De
data asta asfinţitul e acompaniat de o uşoară briză. Foşnetul frunzelor are un
tîlc adînc, comunică o taină pe care nici autorul, nici cititorul n-o pot
transpune în cuvinte. O pot doar asculta. Vorbeşte el de asfinţit? Tăinuieşte
cu el?
Gabriela Beldie
soare-n asfinţit
-
peste coşuri cu fructe
umbra crengilor
peste coşuri cu fructe
umbra crengilor
O
zi plină de roade adunate în coşuri. Şi soarele şi crengile par să rotunjească atmosfera
de împlinire a unei zile trudă fertilă.
soare-n asfinţit -
doar câteva bătrâne
la vecernie
Sfîrşitul
zilei în care toată forfota s-a stins. Doar
cîteva bătrîne prelungesc ritual, cu o rugăciune sau cu o mulţumire, ceea
ce încă o zi a împlinit sau nimicit în lume.
crio (Cristina Oprea)
soare-n
asfintit -
copiii alături de tata
pe ultimul drum
copiii alături de tata
pe ultimul drum
Pe ultimul
drum
în conjuncţie cu soarele-n asfinţit
face ca, urmînd pilda soarelui, să fie mereu posibil un nou răsărit. Poate ar
fi fost mai bine: pe ultimul drum tata
/ desprins de copii.
soare-n asfintit -
în largul mării roşii
delfini în tandem
Asfinţitul
pare a fi doar un decor pentru o bucurie lejeră. Poemul nu pare mai mult decît
un pastel marin.
Ildiko
Juverdeanu
soare-n asfinţit
-
netezind cu palma
lemnul pentru coşciug
netezind cu palma
lemnul pentru coşciug
De
data asta asfinţitul este doar o aluzie tangentă la pregătirile bătrînului ţăran
legate de propriul sfîrşit. Moartea este şi ea doar una din multele treburi
care se cere pregătită cu tot dichisul. Deocamdată, lemnul achiziţionat pare de
toată lauda. Şi nici soarele la apus nu-i de ici, de colo. Lucrurile merg cum
nu se poate mai bine.
soare-n asfinţit -
dintr-o dată tace şi
bătrânul ornic
O
fi tăcut de bătrîneţe? S-a molipsit de fapta soarelui? Nu l-o fi mai întors la
vreme posesorul? N-avem de unde şti. Poate e vorba de o solidaritate mai presus
de înţelesul nostru uman. Sau e vorba doar de o sincopă contemplativă?
Iuliana
Apostol
soare-n asfinţit-
umbra cireşului mort
are lungi gheare
umbra cireşului mort
are lungi gheare
Greşeli
de începător. Metafore inutile: cireşul, în firescul vorbirii, este uscat, nu
mort; ghearele trebuie păstrate pentru feline şi păsări, umbra este alungită
doar. Lungi gheare e o inversiune nerecomandabilă în textul haiku-ului.
soare-n asfintit-
trişti că-s graşi-acum în criptă
veseli c-au slăbit
Cine
să fie oare cei trişti sau veseli? Morţii? Mai sînt interesaţi de siluetă sau
de impresia pe care o pot face? Asta ca să intru în jocul unui posibil înţeles.
Mai important este că aici trebuie să figureze o imagine şi nu aprecieri despre
vii sau morţi.
(celelalte
două sînt în plus faţă de numărul de încercări admis)
soare-n
asfinţit -
fuioare de fum învârt
păpădiile
fuioare de fum învârt
păpădiile
Fuioarele de
fum
se potrivesc cu apusul. Pot fi trîmbe de ceaţă sau chiar fum veritabil ieşit
din hornuri ori din focuri aprinse în seară. Mi-e mai greu să văd învîrteala păpădiilor. Numirea
păpădiilor mă duce către floarea galbenă şi nu către puful, sămînţa de păpădie.
Poate ar fi fost mai bine: poartă/rotesc
puf de păpădii.
soare-n asfinţit -
sub aripile cloştii
ochii tot mai mici
Undeva
între firesc şi neaşteptat. Exact ce trebuie să surprindă un haiku veritabil:
un fapt mărunt care ţine discret isonul unuia grandios. Emoţia împărţită însă
egal între solemnitate şi umil.
Oana Elena Dumitrescu
soare-n
asfinţit -
sub mestecenii înalţi
frunze ruginii
sub mestecenii înalţi
frunze ruginii
În
cadrul mai larg al asfinţitului, apar siluetele subţiri ale mestecenilor
desfrunziţi. Cele două imagini sînt convergente, înfăţisînd episoade omoloage
din ciclul zilei şi al anului – seara şi toamna – cu o simbolistică similară.
soare-n
asfințit -
vitele aduc în sat
miros de pește
vitele aduc în sat
miros de pește
Un
eveniment al vieţii satului repetat în fiecare seară: întoarcerea vitelor de la
păşune. Mirosul de peşte poate veni de la balta unde vitele s-au adăpat sau
poate s-au bucurat (mai ales bivolii) să se scalde într-o zi toridă.
soare-n
asfințit -
pe monitorul din salon
încă niciun semn
pe monitorul din salon
încă niciun semn
Un
asfinţit cu accente contemporane. Cineva aşteaptă o veste de departe semnalată
pe mail sau chemarea la un chat pe mess. S-ar putea să fie seară şi afară sau
asfinţitul să fie doar un wallpaper pe desktop. Liniştea serii este uşor
înfiorată de nerăbdarea aşteptării.
soare-n asfinţit -
povara din spinare
gârbovind umbra
Un
poem bine lucrat. Tîrziul înserării, tărîm al umbrelor, e în consonanţă cu
umbra, aproape sigur a unui bătrîn/bătrîne. Umbra e şi reală şi expresie
metaforică a unei fiinţe împuţinate. Povara din spinare (şi ea văzută doar ca
umbră), greutate materială sau doar apăsare a anilor, încovoaie umbra. Totul
lucrat delicat, într-o înscenare de umbre chinezeşti.
soare-n asfinţit -
mai ostenit șuierul
umbrit al coasei
Sfîrşitul
zilei şi al trudei cosaşului. Ultimele brazde într-un ritm mai potolit. Umbrele
serii, lungite pe tot locul, ating şi domolesc cadenţa prea îndîrjită a coasei.
Şi şuierul îi este acum parcă umbrit.
Uneori, o metaforă îmbogăţeşte sugestiile şi aluziile haiku-ului. Atunci ea
conlucrează cu sensul poemului.
Ana Urma
umbrele dispar
sub tălpile grăbite -
soare-n asfințit
sub tălpile grăbite -
soare-n asfințit
Cineva
se grăbeşte către casă, către cabană, către un loc încă îndepărtat unde să
găsească un adăpost. Dispariţia umbrelor e semn că foarte curînd se va
întuneca. Este o cursă contracronometru. Va ajunge înainte să se întunece de
tot? Nu ştim, dar simţim tensiunea. Soarele-n asfinţit nu este, în cazul de
faţă, o invitaţie la contemplativitate.
soare-n asfințit -
umbra pescărușului
aproape de țărm
Un
moment în care privirea este atrasă doar de umbra unui pescăruş în zbor. Mi-e
greu să prind vreo semnificaţie a faptului care să rezoneze cu asfinţitul.
Preferatul
meu este:
- · poemul Doinei (biologul matinal… de data asta):
soare-n
asfinţit -
povara din spinare
gârbovind umbra
povara din spinare
gârbovind umbra
care
poate fi apreciat mai bine prin comparaţie cu cel al Letiţiei, şi el uzând de aceeaşi împovărare a sfîrşitului vieţii
care încovoaie spinarea bătrînului:
soare-n
asfinţit -
umerii
bătrânului
tot mai
aplecaţi
Putem
observa lesne subtilitatea şi complexitatea sporită a primului. Bătrînul nu e
pomenit, fiind suplinit de prezenţa propriei umbre. Motivul umbrei
convine mai mult legăturii dintre imagini şi face comunicarea mai bună cu asfinţitul. Povara din spinare e motivată de
data asta printr-un cumul de argumente: sarcina, vîrsta, nevoile.
- · mi-a plăcut şi poemul lui Ildiko pentru modul împăcat în care e aşteptat sfîrşitul: netezind cu palma/ lemnul pentru coşciug
- · la fel ca şi cel al Lavanei pentru replica ocrotitoare a cloştii în faţa dispariţiei soarelui: sub aripile cloştii / ochii tot mai mici
3 comentarii:
Referitor la haiku-ul
soare-n asfințit -
pe monitorul din salon
încă niciun semn
al lui Ciobîcă Cezar-Florin: cred ca dansul se referea la monitorul dintr-un salon de spital...nu are nicio legatura cu messengerul...
Da, e o interpretare mai fidelă care integrează şi salonul. Mulúmesc.
Totuşi, ar fi de dorit să-ţi şi semnezi intervenţia.
Într-adevăr, Anonimul a prins foarte bine ideea poemului meu. Asta dovedește că e un fin observator.Îi mulțumesc pentru intervenție.
Trimiteți un comentariu