luni, 8 octombrie 2012

A paisprezecea săptămînă 8-14 octombrie


ciute așteptând
la izvorul secat -
pagubă-n ciuperci

Poemul are două metehne. Prima este aceea a nerealismului primei imagini. Nu e de crezut că ciutele ar aștepta (îndelung) la izvorul secat. Mai curînd pot avea o clipă de derută și de contrariere, dar bănuiesc că ele cunosc mai multe surse de apă și s-ar deplasa cît se poate de prompt în alt loc. Ideea imaginii este, bănuiesc, aceea de a ne pune în fața efectele secetei. Și atunci, pagubă-n ciuperci nu coincide cu atitudinea de așteptare a ciutelor. Asta pentru că ele  nu tratează lucrurile cu nonșalanță și nepăsare, ci sînt surprinse într-o atitudine de surpriză mută.

A doua pentru că impresia mea este că pagubă-n ciuperci, la propriu, a fost pusă alături de izvorul secat ca să confirme uscăciunea vremii din prima imagine, doar se ştie că ciupercile proliferează după ploaie. Și, în cazul ăsta, sensul ei figurat nu s-a realizat. Dacă ciutele suferă de sete, pagubă-n ciuperci la figurat ar însemna că autorul este cel care, neconsimțind empatic la nevoia lor, afișează o indiferență departe de atitudinea de solidaritate cu ființele în suferință. Ceea ce contravine atitudinii fireşti într-un haiku.

Ceea ce vă propun este să folosiți sintagma pagubă-n ciuperci într-un poem în care să poată pe cît posibil să se manifeste ca un joc de cuvinte, manifestînd și sensul propriu și cel figurat. Înțelesul de nu-i nimic, n-are nicio importanță, nu contează, puțin îmi pasă este derivat în ideea că ciupercile cresc de la sine, fără să implice efortul omului, că, de fapt, ciupercile nu sînt nici avutul și nici businessul lui.

Asemenea expresii sînt prefabricate concentrate ale unei experiențe notorii vehiculate frecvent și mucalit de vorbitorii limbii. Sînt, prin concretețea lor, imagini autentice pentru haiku. Dar totodată conțin și idee, și sens prelucrate anterior. O sintagmă la fel de densă am întîlnit de curînd într-un poem al lui Radu Ignătescu :

mereu alături –
lîngă sobă cizmele
şi cîinele ud

Cîinele și cizmele vorbesc aici despre solidaritatea dintre vînător și cîine. Dar vorbesc eliptic, cizmele sînt doar o sinecdocă pentru vînător. Dar esențialul este că omul nu figurează în text și că sintagma mereu alături se referă simultan la două alăturări: la vecinătatea celor ce se zvîntă la foc după ultima escapadă și la solidaritatea tandră și durabilă dintre vînător și cîine. Dacă autorul ar fi scris solidaritate în primul vers, ar fi stricat totul. Mereu alături este de neînlocuit și n-a putut fi compromisă nici de formula mereu aprope, tocită pînă la urzeală de Antena 1.

5 comentarii:

Grigore Vlad spunea...

printre ghiocei
o nuca putrezita -
paguba-n ciuperci

carti imprastiate
langa zidul scolii -
paguba-n ciuperci

Iuliana Apostol spunea...

stiu ca este cam tarziu acum, dar am incercat sa postez acum doua zile si cred ca nu am tastat bine codul pentru autentificare, astfel ca nu am gasit haiku-ul publicat...in caz ca mai are importanta, revin cu un haiku (imbunatatit intre timp), tema mi s-a parut prea interesanta ca sa stau deoparte:

paguba-n ciuperci-
soarele se va-nverzi:
ochiuri cu urzici

Corneliu Traian Atanasiu spunea...

Nu-i induce în eroare pe ceilalţi:

Afişarea poemelor participanţilor se face de luni pînă duminică ora 12. Cele sosite după această oră nu sînt luate în consideraţie.

Ica Grig spunea...


un pled de gheaţă
după ploi cu găleata -
pagubă-n ciuperci

pe raft în cămări
zacuscă mai săracă -
pagubă-n ciuperci

Iuliana Apostol spunea...

...departe de mine gandul (de a-i induce in eroare), eram insa eu insami in eroare...mersi pentru lamuriri suplimentare. Duminica placuta tuturor.