Întregul poem sună aşa:
Stîlp de telegraf
un păianjen încurcă
circuitele
Iulian Dămăcuş (Stîlpi de felinar)
(Ioana Dinescu) pana de curent stinge
(Ioana Dinescu) stolul numara gures
(Mihnea Simandan) vrabiile poposesc
(doina b) ramuri de tei incurcă
(doina b) fânul din car încurcă...
(doina b) funigeii iar refac....
(Karla) numai vantul acordand
(Karla) o barza incalceste
Viziunea este cu adevărat insolită. Sigur că oricine poate vedea pînze de păianjen întinse în locurile neumblate, dar e greu să-i treacă prin cap că ar exista o interferenţă între firele paingului şi cele de telegraf. Şi mai ales că “lucrătura” păianjenului este atît de subtilă şi de insidioasă.
Profitînd de un joc de cuvinte asemănător, foarte elegantă perspectiva anonimului: (Anonim) berzele verifica, ca şi a Karlei: (Karla) numai vantul acordand şi a Ioanei (Ioana Dinescu) stolul numara gures. Cu agenţi şi mai imponderabili decît păianjenul, de data asta benefic, Doina suprinde posibile remedieri: (doina b) funigeii iar refac... (mai bine ar fi fost restabilesc).
Celelalte completări rămîn la nivelul unor observaţii plate fără relieful ciudăţeniilor anterioare: (doina b) ramuri de tei incurcă, (doina b) fânul din car încurcă..., (Ioana Dinescu) pana de curent stinge, (Mihnea Simandan) vrabiile poposesc (pierde legătura sintagmatică cu versul următor).
O remarcă pentru (Karla) o barza incalceste, deşi spune acelaşi lucru cu versul original, gabaritul berzei este altul şi pare capabil să producă reale “încurcături”.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu