miercuri, 6 mai 2009

Versul original 25.3 Cariul in grindă



Primul vers este:


Cariul în grindă –

caligrafia în lemn

a maestrului


Şerban Codrin (Stîlpi de felinar)


(aserb) poarta tăcerii -

(Anonim) Rontait de cari

(doina b) Carii in grindă-
(doina b)
Carii in cruce....
(doina b)
În rame,carii...
(
Monica Trif) teiul uscat-

(Karla) Casa carului -

(Eugen) imaginea ta

(Ioana Dinescu) Vioara veche -

Poemul porneşte, evident, de la imaginea bizară a galeriilor scobite de cari în lemn. Structura sa auster-eliptică abia de poate ascunde o comparaţie subînţeleasă: a labirintului de galerii cu scrierea, a insectei cu un maestru caligraf.


În plan secund însă este surprinsă activitatea tenace a carilor subminînd rezistenţa lemnului. Căci, iată, cariul, pretenţios, a ales să caligrafieze-n grindă, să-şi înscrie mesajul distructiv în elementul menit să susţină durabilitatea construcţiei. Şi aici (cu scuzele de rigoare, încalc domeniul Doinei), intuiţia noastră e ajutată de ceea ce putem şti despre cari. Anobium pertinax se numeşte în englezeşte death watch pentru că, în timp ce scobeşte lemnul, produce un zgomot asemănător tic-tacului de ceasornic care ritmează trecerea ireversibilă şi ruinătoare a timpului.


Cu caligrafia lui absconsă, doar prin imaginea unei scrieri căreia nu-i ştim codul, cariul ne transmite mesajul înţeleptului Solomon: “Zădărnicia zădărniciei, toate sînt zădărnicie...”


Cu perspicacitate, Doina a spus-o şi ea în trei feluri: (doina b) Carii in grindă-, (doina b) Carii in cruce..., (doina b) În rame,carii..., dar numai primul prinde grinda. Fără să surprindă elementul de rezistenţă subminat, alte completări au amintit de insectele-caligraf: (Anonim) Rontait de cari, (Karla) Casa cariului -.


Mergînd pe linia unui maestru reputat: aserb) poarta tăcerii – se păstrează la nivelul unei pioase recunoaşteri. (Monica Trif) teiul uscat- vede în trunchiul ridat al teiului o operă măiastră, iar (Eugen) imaginea ta celebrează o icoană personalizată.


Interesantă, completarea (Ioana Dinescu) Vioara veche – merge pe altă pistă în care caligraful, la fel de anonim, şi-a lăsat mesajul în lemnul devenit cîntător, durînd oarecum dincolo de timp.



Niciun comentariu: