Primul vers este:
Apus la graniţă –
umbra plopului trece
în altă ţară
Aidar Bechir (Stîlpi de felinar)
(Eugen) leganat de vant
(Eugen) apus de soare
(doina b) Apus pe fâşie*
*fiind o locuitore a zonei de frontieă stiu că "fâşia"zona neutră,intre vecinătăţi era arată si întreţinută curată, zilnic discuită să se vadă urmele celor care riscau....
(doina b) Apus pe graniţă.
(Anonim) Vuiet sub joagar
(sorina) apus de soare
(Karla) Apus la hotar -
(Karla) Amenti luati de vant -
(Ioana Dinescu) Razboiul pierdut -
(Ioana Dinescu) Decenii scurse -
(Luca) Drujba a lucrat -
(The Ironman) Soarele pe cer
Aşa cum a sesizat Doina, plopul crescut la graniţă comite o infracţiune: îşi lasă umbra să se furişeze peste frontiera. Delictul este făptuit şi la crepuscul, cînd, complicitară, vizibilitatea este tot mai scăzută. La apus, cînd umbra, lungindu-se tot mai mult, se face nevăzută în noaptea de dincolo. Violarea graniţei este însă atît de subtilă încît nu poate fi sancţionată decît într-un haiku.
Cîteva completări sînt fără rost: (The Ironman) Soarele pe cer (fără el, plopul n-ar avea umbră), (Anonim) Vuiet sub joagar, (Luca) Drujba a lucrat – (tăiat, plopul nu mai are umbră, doar dacă nu cumva drujba e înţeleasă, ruseşte, ca prietenie fără frontiere!), (Karla) Amenti luati de vant – (umbra şi sămînţa sînt lucruri diferite, în cazul ăsta ar fi progenitura şi nu doar umbra). (Eugen) leganat de vant – e greşit, ar fi trebuit acordat cu umbra: legănată.
Majoritatea compeltărilor surprinde corect momentul, semnificativ pentru ceea ce urmează, cînd umbra se lungeşte: (Eugen) apus de soare, (doina b) Apus pe fâşie*, (doina b) Apus pe graniţă., (sorina) apus de soare, (Karla) Apus la hotar -, (Karla) Soare la orizont -.
Ioana Dinescu rămîne şi de data asta originală: Decenii scurse - pune comiterea faptei pe seama timpului necesar creşterii sau, cu Razboiul pierdut –, vede în gestul plopului semnalul unui început de bejenie, de exil voluntar al celor drepţi ca plopul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu