Întregul poem este:
Zi fără sfîrşit –
topindu-se în aur
un secerător
Şerban Codrin (Stîlpi de felinar)
(Monica Trif) adormit pe miriste
(Anonim) sub soare doar o umbra
(Karla) estopandu-se in lan (in aur)
(doina b) încins în lanul de grâu
(doina b) topit...în lanul de grâu
(doina b) lângă snopi fără umbră
(Eugen) pe campul infierbantat
(Ioana Dinescu) asteptand coasa lunii
Pînă la ultimul vers, totul pare doar o imnică glorificare a verii suverane, a soarelui şi a lanului cu spicele coapte. O zi fără sfîrşit se scurge în ţîrîitul fierbinte al lăcustelor. Abia în ultimul vers aflăm cine este subiectul acestei scene apoteotic-aurite: nu doar canicula, nu doar truda istovitoare a unei zile de muncă, ci şi o anume ciudată bucurie a nevoinţei biruitoare îl topesc pe secerător în peisaj, îl fac una cu spicele coapte gata să fie secerate.
O idee mai palidă a pierderii secerătorului în ziua aurită: (Monica Trif) adormit pe miriste, (Anonim) sub soare doar o umbra (corect ar fi fost umbra unui), (Karla) estopandu-se in lan (in aur).
Mai lipsit de relief şi vibraţie: (doina b) încins în lanul de grâu, (Eugen) pe campul infierbantat, (doina b) lângă snopi fără umbră.
Pe ideea originalului, dar pierzînd apoteoza aurită (doina b) topit...în lanul de grâu.
Iarăşi o soluţie de excepţie: (Ioana Dinescu) asteptand coasa lunii – secerătoul aşteptînd luna să curme truda zilei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu