Versul original 24.4 căzătoare

Ultimul vers completează poemul aşa:

Fluture de-o zi –

gîndul la stele

căzătoare

Vasile Spinei (Stîlpi de felinar)

(Doina B) ce taie bolta nopţii.
(Doina B) luminându-şi căderea

(Anonim) zboara-n Calea Lactee.

(aserb) şi la culoare.

(Karla) melancolie,meditatie

Poemul pare a fi un senryu. Deşi pune în antiteză fluturele efemer şi fragil cu stelele statornice şi inexpugnabile, ultimul vers dezvăluie intenţia ironică a autorului. Ce ironizează el? Tentaţia facilă de a te supraevalua, de a te compara cu ceea ce este din altă lume, de a crede, oarecum, că stelele vor coborî la nivelul tău, de a le dori prăbuşite şi disponibile pentru uzul tău. Gîndul la stele se dovedeşte impur şi profanator.

Două dintre completări dăruiesc fluturelui aspiraţii înalte, dar cam dulcege: (Anonim) zboara-n Calea Lactee. sau, în ton cu condiţia sa, nostalgia imposibilului: (Karla) melancolie, meditatie.

Celelalte adăugă detalii subînţelese, tăind elanul imaginaţiei prin precizări inutile: (Doina B) ce taie bolta nopţii., (Doina B) luminându-şi căderea, (aserb) şi la culoare.