Iată şi ultimul vers:
Nopţi nedormite
de răul greierilor -
viaţa la ţară
Şerban Codrin (Stîlpi de felinar)
(Anonim) vara de cristal
(aserb) doruri aprinse
(Doina B) riscul la ţară.
(Doina B) cosesc tot firul!
(Doina B) mă-ntorc la oraş
Nu ştiu care dintre poeme a fost primul, dar poemul lui Radu Patrichi este un pandant al celui scris de Şerban Codrin.
Viaţa la oraş –
de cînd nu am văzut
o stea căzătoare
(Radu Patrichi)
Dacă Patrichi căinează viaţa la oraş, avînd nostalgia firmamentului absent, Codrin se plînge, dar, evident, nu în maniera persiflării lui Topîrceanu, de insomniile provocate de “răul greierilor”. Nesomnul lui Codrin nu este unul nedorit, nu inconfortul greierilor îl împiedică să doarmă ci savoarea fără saţ a cîntecului lor îl ţine treaz peste fire. Răul greierilor este o boală suprafirească, o afecţiune spirituală, o simpatie pentru misterul nopţii - empatie cosmică.
Fiorul cosmic scapă comentariilor. Unele iau lucrurile la propriu şi adoră idila campestră: (Karla) la dolce vita, altele simt inconvenientul şi vor să evadeze cît mai degrabă: (Doina B) riscul la
Un alt grup aduce un elogiu terestru acompaniamentului greierilor: (Anonim) vara de cristal, ison numai bun pentru escapade erotice: (Anonim) soapta ispitei, (aserb) doruri aprinse.
N-am înţeles: (Doina B) cosesc tot firul!
2 comentarii:
Un tăran odată mi-a spus:
"Toată tufa-i un sălaş de om şi firul ierbii de greier"a se intelege pentru om şi pentru greier)
cosind tot firul ...ierbii stârneşti si mai mult greierii ...
cam asta s-a vrut a fi...
dacă e să mă exprim la fel cu acei oameni din Ardeal care mi-au spus ....zicerea
Doina b
Cînd mai ai completări din astea care nu-s la îndemîna profanilor, pune explicaţia sub (cu un asterisc, cu o paranteză).
Trimiteți un comentariu