Poemul în întregul lui sună aşa:
Sfîrşit de sezon –
strîng foile scrise
din calea vîntului
Titus Andronic (Stîlpi de felinar)
(doina b) strâng otava uscată
(doina b) pitit lâng-o căpiţă
(doina b) pun pozele in album
(Eugen) iubirile se-ascund
(Ioana Dinescu) fuge linistea verii
(Karla) aud numai ecoul
(Karla) adun urmele pasilor,
(Karla) strang frunzele scrise
(The Ironman) impachetez patura
În economia poemului, primul vers este unul deschis, el poate evoca la fel de bine sfîrşitul vacanţei estivale, al anotimpului fierbinte al anului sau al vieţii. Ceva s-a sfîrşit iremedidabil şi vîntul, simbolul unui sezon mai nemilos, e gata să risipească tot ce a mai rămas. În perspectiva autorului, dar şi a celui ce a adunat în suflet ceva foi însemnate, conform celor spuse de Camus, cred: “există un timp pentru trăire, precum există şi unul pentru mărturisire”, e momentul adunării lor într-o carte sau doar în nostalgia unei amintiri. Toamna, oricare ar fi ea, e timpul recoltei, al adunării proviziilor pentru sezoane mai vitrege.
În spiritul celor de mai sus, dar mai gospodăreşte: (doina b) strâng otava uscată, (Eugen) ascund amintirile, (doina b) pun pozele in album, (Karla) adun urmele pasilor, (Karla) strang frunzele scrise.
Ferindu-se doar din calea vîntului: (doina b) pitit lâng-o căpiţă, (Eugen) iubirile se-ascund, (Ioana Dinescu) fuge linistea verii, (Eugen) lacrimile fug, (The Ironman) impachetez patura.
Fără măcar să se ferească: (Karla) aud numai ecoul, (Anonim) frunze in bejanie, dar şi fără să constituie o sintagmă valabilă cu versul următor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu