Ultimul vers completează astfel poemul:
Stingînd veioza –
pe cartea lipită cu scotch
sclipiri de lună
Dan Doman (Stîlpi de felinar)
(aserb) pun restul de măr
(doina b) nici o sclipire
(doina b) cad fluturi nocturni
(Ioana Dinescu) mai moare inc-o zi
(Ioana Dinescu) pandesc vise rele
(Ioana Dinescu) se-aprinde luna
(The Ironman) lumina lunii
(Karla) bezna noptii
(Karla) adoarme ziua
(Karla) pun ochelarii
Poemul se situează într-o zonă a vieţii intime care s-a cam pierdut azi. Cine mai citeşte noaptea sau înainte să adoarmă? Şi cine mai are grijă să lipească o carte cu scotch? O carte lipită cu scotch e una preţioasă, citită şi răscitită. Poate e o carte veche sau, oricum, una de căpătîi. Evident, e vorba de un împătimit al lecturii. Şi, iată, pasiunea îl răsplăteşte regeşte – cartea e una miraculoasă care comunică direct cu astrele (aproape sigur legătura cu scotch e una magică). Toată noaptea cartea îşi va reface energiile direct de la lună.
Completările sînt adorabile. Prima prin sinceritatea unui gest ireverenţios (dar atît de uzual): (aserb) pun restul de măr. A doua, (Eugen) mana mea rece, mi-aduce aminte de mîna care îngheţa pe carte în camera neîncălzită. Ultima: (Karla) pun ochelarii, de-un prozaism aproape fermecător.
Cîteva cad în negura lipsei de inspiraţie şi nu mai constată decît tenebrele locurilor comune: (Karla) bezna noptii, (doina b) nici o sclipire, (Ioana Dinescu) mai moare inc-o zi, (Karla) adoarme ziua.
Doar două completări sesizează şi ele reflexul lunii pe sclipiciul scotch-ului: (Ioana Dinescu) se-aprinde luna, (The Ironman) lumina lunii. În schimb, Doina imaginează un joc secund: consecutiv licăririi scotch-ului, seduşi - de lumina lunii sau de a textului? - (doina b) cad fluturi nocturni.
(Anonim) adoarme visul realizează un joc de cuvinte de excepţie situînd visul veritabil în carte şi nu în onirismul dezarticulat al somnului cu vise în care se ascund numai coşmaruri: (Ioana Dinescu) pandesc vise rele.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu