Poemul complet este:
Octombrie blînd –
în livada culeasă
uitat un cîntar
Manuela Miga (Stîlpi de felinar)
(Sorin Toma BOC) un mar salbatic
(doina b) lădiţe goale
(doina b) pe ram câte-un fruct...
(doina b) nostalgiile...
(Anonim) vantul inspectand.
(Anonim) ciori inspectand.
(delcrimar) tril de piţigoi
(Ioana Dinescu) un mugur pe ram
(Ioana Dinescu) pomii obosiți
(Ioana Dinescu) cade câte-o frunză
(Ioana Dinescu) intră tăcerea
(aserb) plâng păsările.
(aserb) picură ploaia.
(Mariko san) uitată-i scara
(Mariko san) obroc părăsit
Octombrie blînd marchează un sfîrşit domol, un semianotimp de cruţare, de tihnă şi împăcare. Toamna mai oferă cîteva zile de păsuire, un răstimp de graţie înainte de a-şi manifesta vitregia. Livada culeasă fiind, nimic nu ne mai împiedică să savurăm clipele senine şi lipsite de griji. După iureşul culesului, cîntarul zace părăsit în livadă. Dar nu acesta este înţelesul cel mai vibrant al lui uitat, De fapt, la figurat, cîntarul este uitat pentru că, în atmosfera de tihnă şi împăcare a lui octombrie, nu-şi mai are rostul, a devenit doar un obiect muzeal, decorativ. Cine şi de ce să mai cîntărească, să mai judece, să mai preţuiască? E vremea contemplării fără rezerve şi fără vreo discriminare. Cu un mic efort, putem considera poemul în întregul lui ca un apolog, ca pe o pildă adresată celor ajunşi în toamna vieţii: aţi cules livada, abandonaţi cîntarul!
O mare parte din completări adaugă doar elemente fireşti şi comune, a căror prezenţă în livadă, chiar cu un anume contrast, n-are zvîc: (Sorin Toma BOC) un mar salbatic, (doina b) lădiţe goale, (doina b) pe ram câte-un fruct..., (doina b) nostalgiile... (declarativ şi abstract), (Karla) un cos rupt uitat, (delcrimar) tril de piţigoi, (Ioana Dinescu) pomii obosiți, (Ioana Dinescu) cade câte-o frunză, (Ioana Dinescu) intră tăcerea (o personificare inutilă), (aserb) plâng păsările. (dulceagă), (aserb) picură ploaia., (Mariko san) uitată-i scara. În aceeaşi notă, dar cu o exprimare mai stîngace, evident forţată: (Anonim) vantul inspectand., (Anonim) ciori inspectand. (ciorile trebuiau articulate ca şi vîntul, iar inspectînd nu merge cu în livada..., e inspectată chiar livada).
Două completări merg pe linia unui contratimp sezonal, în ciuda lunii de toamnă: (Ioana Dinescu) un mugur pe ram, (Anonim) un mar inflorit. Octombrie oferă surprize nebănuite.
(Mariko san) obroc părăsit găseşte un echivalent al originalului, ob(o)rocul fiind un coş împletit din nuiele sau coajă de tei care serveşte şi el ca măsură.
6 comentarii:
mar salbatic, in consecinta necules, deci intre toti pomii fara fructe, unul e plin de roade, dar nefolositoare...
Ai dreptate, opoziţiile pe care le scoţi în evidenţă arată că poţi face o analiză pertinentă, dar nefolositoare... (în cazul de faţă).
Ai plasat un măr pădureţ într-o livadă, Doina poate să-ţi argumenteze că acolo sînt "cultivaţi" doar meri hibrizi sau altoiţi.
daca livada este a unui srl, asa e. dar in livezile unor tarani se vor gasi rataciti si padureti. nu e nevoie de expertiza cuiva, am crescut la tara.
pana la urma este un poem care descrie ce situatie vrea autorul si de data aceasta "autorul" (a 1/3 din poem) a vrut sa plaseze un paduret intre ceilalti meri. e vreo problema? important e sa se faca o analiza a ceea ce transmite un haiku pe baza simbolurilor folosite, dar de multe ori se ignora acel aspect si se analizeaza doar obiectul in sine...
Mie personal mi s-a părut că e un element de recuzită care e mai curînd artificial, dar pot fi de acord că este integrabil livezii. Ei şi? Este suficient de semnificativă această cuplare cu celelalte elemente sau este doar simplă redundanţă. Zbîrnîie ca să transmită ceva?
E ceva disonant, trist poate pentru anume firi, dar nu e pe lungimea mea de undă. Nu garantez că pe alţii nu-i poate mişca şi aştept şi părerea lor. Ca autor ţi-ai spus-o scriind versul. Acum trebuie să vorbească şi cititorii.
Sîntem aici şi ca să avem curajul să spunem ce simţim citind. Nu doar eu, oricare alţii.
De acord, cumva trebuie sa spuna ceva si pentru ceilalti, nu doar pentru cel ce scrie. De preferat, cat mai aproape de intentiile autorului :)
Nu te supara Sorine,ca si eu ma intrebam in ce s-or culege fructele ? obisnuit,nu in cosuri, fie ele de ce-or fi.Si daca se mai rupe cate unu ,cine-l mai foloseste ?Vorba dl.Corneliu:un sut,sa nu mai incurce. Si el "zace parasit in livada" ;cine sa-l mai pretuiasca,a devenit un incurca lume,nu se mai poate cara cu el,nu se mai poate cantari cu el...
...................................
"Cu un mic efort,(chiar mai mic decat pentru cantar,zic eu),putem
considera poemul in itregul lui ca un apolog,ca o pilda adresata celor ajunsi in toamna vietii:ati cules livada,abandonati COSURILE RUPTE,pardon,CANTARUL !"
P.S.
Dl.Cornel nu-i Mafalda. De unde sa stie dansul cum gandesc toate "tartacutele"?!Si-i bine; noi asa invatam.
Trimiteți un comentariu