Se afișează postările cu eticheta originalul s 24. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta originalul s 24. Afișați toate postările

duminică, 3 mai 2009

Versul original 24.7 un pumn de greieri



Ultimul vers este:


Punînd stăpînire

pe cătunul adormit –

un pumn de greieri


Florin Vasiliu (Stîlpi de felinar)


(Anonim) concert de greieri.

(aserb) luna veghează

(Florinel) un colț de lună
(doina b) o haită de lupi.
(doina b) mireasma de tei.

(Karla) cativa lautari
(Karla) gerul bobotezei

(Karla) craiasa noptii


Ultimul vers ne dezvăluie că primele două erau doar o metaforă. Un pumn de greieri şi un pîlc de case cu ogrăzile lor. Pun stăpînire poate însemna doar că greierii biruiesc tăcerea şi veghează somnul celor adormiţi. Dar în liniştea adîncă a nopţii ei domină întregul spaţiu.


În aceeaşi manieră a stăpînirii subtile şi insididoase a unor entităţi aproape imponderabile sînt completările: (Anonim) concert de greieri, (doina b) mireasma de tei. Alte completări constată dominaţia luminoasă a astrului nopţii: (aserb) luna veghează, (Florinel) un colț de lună, (Karla) craiasa noptii.


Cătunul, cu liniştea lui idilică, poate fi însă şi cotropit la propriu de: (doina b) o haită de lupi, (Karla) gerul bobotezei, (Karla) cativa lautari.



sâmbătă, 2 mai 2009

Versul original 24.6 paşte o vacă



Ultimul vers este:


Ochiul-boului –

pe marginea drumului

paşte o vacă


Ana Udrea (Stîlpi de felinar)


(Anonim) uimire muta.

(Karla) privind o vaca


Întîlnirea dintre cele două genuri, dintre cele două regnuri, jocul de cuvinte pun ochi în ochi două fiinţe. Poţi resimţi blîndeţea (simbolică în ochiul bovin) periclitată sau inocenţa florii. Poţi vedea însă şi placiditatea şi insensibilitatea vacii care paşte otova şi iarba, şi florile.


Anonimul închipuieşte ceva ce nu sugerează, anulează cezura şi nu se mai înţelege ce-i cu uimirea: (Anonim) uimire muta, a cui e? Ochiul boului nu o poate exprima, simbolismul lui e altul, iar o vacă nu este în peisaj. Şi Karla anulează kireji-ul pentru a face o singură sintagmă: (Karla) privind o vaca. S-ar putea citi în ochiul mare al boului o neînţelegere inocentă.



vineri, 1 mai 2009

Versul original 24.5 Tremurătoare



Primul vers este:


Tremurătoare

într-un spin de salcîm –

aripa libelulei


Vasile Spinei (Stîlpi de felinar)


(doina b.) Franjurată-n vânt,
(doina b.) Tot spectru solar...
(doina b.) Un mic evantai.....

(Anonim) Ravasul uitat
(
Carmen) Zbor îngeresc frînt,
(Karla) Amarnic se zbate

Firescului freamăt al unei aripi firave şi delicate i se adaugă frisonul traumei. Gradarea este ingenios etajată: este anunţată întîi vibraţia pură, apoi pricina vătămătoare şi abia în final fiinţa fragilă aflată în suferinţă. Tremurul e cumulard – devine emoţie, palpit.


Doina este prea decorativă: (doina b.) Franjurată-n vânt, (doina b.) Tot spectru solar..., (doina b.) Un mic evantai..., delicateţe fără spasm. Karla numai frison: (Karla) Amarnic se zbate. Carmen prea explicativă: (Carmen) Zbor îngeresc frînt.


Doar Anonimul găseşte o soluţie poate la fel de bună ca a originalului: (Anonim) Ravasul uitat – într-adevăr răvaşul se zbate ca o aripă de libelulă sau, invers, aripa libelulei este un răvaş răvăşitor pentru cei ce mai ştiu să citească mesajele fără de cuvinte. (Sigur că am făcut un rabat faptului că tremurătoare ar trebui înlocuit cu tremurător. Dar intenţia merită.)




Versul original 24.4 căzătoare



Ultimul vers completează poemul aşa:


Fluture de-o zi –

gîndul la stele

căzătoare


Vasile Spinei (Stîlpi de felinar)


(Doina B) ce taie bolta nopţii.
(Doina B) luminându-şi căderea

(Anonim) zboara-n Calea Lactee.

(aserb) şi la culoare.

(Karla) melancolie,meditatie


Poemul pare a fi un senryu. Deşi pune în antiteză fluturele efemer şi fragil cu stelele statornice şi inexpugnabile, ultimul vers dezvăluie intenţia ironică a autorului. Ce ironizează el? Tentaţia facilă de a te supraevalua, de a te compara cu ceea ce este din altă lume, de a crede, oarecum, că stelele vor coborî la nivelul tău, de a le dori prăbuşite şi disponibile pentru uzul tău. Gîndul la stele se dovedeşte impur şi profanator.


Două dintre completări dăruiesc fluturelui aspiraţii înalte, dar cam dulcege: (Anonim) zboara-n Calea Lactee. sau, în ton cu condiţia sa, nostalgia imposibilului: (Karla) melancolie, meditatie.


Celelalte adăugă detalii subînţelese, tăind elanul imaginaţiei prin precizări inutile: (Doina B) ce taie bolta nopţii., (Doina B) luminându-şi căderea, (aserb) şi la culoare.


joi, 30 aprilie 2009

Versul original 24.3 Doi licurici au căzut



Cu versul din mijloc, poemul sună astfel:


Masa de seară –

Doi licurici au căzut

În farfurie


Gabriel Tănase (Stîlpi de felinar)


(Anonim) firimituri şi furnici
(Anonim) nişte efemeride...

(Anonim) luna aburitoare
(
Karla) un muc de tigara stins

Prin aluzia la un frugal festin liric, poemul aduce aminte de un altul, al lui Şerban Codrin:


Merii în floare –

am totul dinainte

pe masa goală


Cei doi licurici ar putea fi, asemenea merilor în floare, totul pentru regalul poetic de seară.


Completările au mers şi ele pe frugalitatea meniului: (Anonim) firimituri şi furnici, (Anonim) nişte efemeride... sau pe exotismul său celest: (Anonim) luna aburitoare – cu amendamentul că ar fi mers aburindă, aburitoare este doar o invenţie pentru a atinge numărul dorit de silabe, iar ca sens ar însemna că ea ne abureşte/păcăleşte doar. Karla merge pe ideea blazată a unei cine neconvingătoare, finalizată cu un gest absent şi grobian: (Karla) un muc de tigara stins.



miercuri, 29 aprilie 2009

Versul original 24.2 poem într-un vers


Ultimul vers este:


Un singur mac

în tot lanul de grîu –

poem într-un vers


Ion Roşioru (Stîlpi de felinar)


(aserb) vuiesc tractoare

(aserb) veseli copiii

(doina b) erbicidare.
(doina b) vedetă-n roşu....
(doina b) unicitate....

(Anonim) basma rosie

(Beletty) sa-l ardem pe rugul verii.

(Mariko) splendoarea verii

(Karla) peisaj unic
(Karla) odisee,suflet candid


Autorul reuşeşte să schimbe registrul cu subtilitate, diferenţa de planuri asigură un acord mai vibrant între cele două imagini. Unicitatea nu este rostită abstract, dar este prezentă în cei doi de un care-şi răspund unul altuia. Poemul într-un vers este echivalentul emoţional al macului singuratic.


Se vede diferenţa mai ales cînd completarea nu aduce nimic nou, ci se pronunţă doct, printr-o abstracţie, asupra primei imagini: (doina b) unicitate...., (Karla) peisaj unic sau concluzionează liric: (Karla) odisee,suflet candid. Este modul pleonastic de a repeta fără har ceea ce era cuprins în versurile anterioare.


Tot continuări fără nicio metamorfoză sînt: (aserb) vuiesc tractoare, (aserb) veseli copiii, (Mariko) splendoarea verii, (doina b) erbicidare. – sînt simple adaosuri deductibile, lipsite de orice surpriză, care parcă turtesc relieful firav al macului. În schimb, (Beletty) sa-l ardem pe rugul verii (mult prea lung) deschide perspectiva unui discurs belicos, nepotrivit atitudinii contemplative, neimplicate a haiku-ului, care nu mai construieşte nimic alături.


(doina b) vedetă-n roşu... consumă versul pentru a spune ceea ce, de fapt, ştiam. Trebuia doar să găsim altceva cu care macul să poarte un dialog fără cuvinte. Şi (Anonim) basma roşie reuşeşte la superlativ acest lucru. S-a schimbat planul şi registrul emoţional într-unul posibil erotic. Comparaţia sau deducţia sînt doar subînţelese, ludice, ne lasă pe noi să facem substituţia. Să fie ea acolo sau distanţa e încă prea mare?



marți, 28 aprilie 2009

Versul original 24.1 adunînd-risipind



Tot poemul sună aşa:

Lopata pe lac

adunînd-risipind

soare şi sălcii


Dumitru Radu (Stîlpi de felinar)


(Anonim) oglinda sparta-n doua
(doina b) risipind imaginea-
(doina b) în mii de piese puzzle,
Monica Trif barca purtata de

(Karla) ciomageste cu naduf -

Exerciţiul era simplu, trebuia găsită o legătură între lopata de pe lac, soare şi sălcii. Toată lumea a imaginat scena unei bărci care trece printre imaginile soarelui şl sălciilor oglindite în lac.


Karla, în dispoziţie proastă, a văzut lopata aplicînd lacului o corecţie drastică: ciomageste cu naduf – (în plus a pus o linioară de despărţire falsă într-o propoziţie care continuă firesc în versul trei).


Monica a desconsiderat lopata, considerînd că barca poate fi propulsată doar de soare şi sălcii: Monica Trif barca purtata de.


Oglinda apei şi imaginile din ea au atras alte completări care pun pe seama lopeţii (Anonim) oglinda sparta-n doua sau tulburarea imaginilor reflectate: (doina b) risipind imaginea-, (doina b) în mii de piese puzzle.


Versul original este mai subtil, lopata nu mai are funcţie de propulsie, ea se rezumă la un joc nostalgic şi echivoc cu imaginile din apă. Într-un anume fel, ea face jocul contemplării, care şi ea adună şi risipeşte amintiri evocate de soarele şi sălciile clătinate pe undele lacului.