Poemul complet este:
Octombrie blînd –
în livada culeasă
uitat un cîntar
Manuela Miga (Stîlpi de felinar)
(Sorin Toma BOC) un mar salbatic
(doina b) lădiţe goale
(doina b) pe ram câte-un fruct...
(doina b) nostalgiile...
(Anonim) vantul inspectand.
(Anonim) ciori inspectand.
(delcrimar) tril de piţigoi
(Ioana Dinescu) un mugur pe ram
(Ioana Dinescu) pomii obosiți
(Ioana Dinescu) cade câte-o frunză
(Ioana Dinescu) intră tăcerea
(aserb) plâng păsările.
(aserb) picură ploaia.
(Mariko san) uitată-i scara
(Mariko san) obroc părăsit
Octombrie blînd marchează un sfîrşit domol, un semianotimp de cruţare, de tihnă şi împăcare. Toamna mai oferă cîteva zile de păsuire, un răstimp de graţie înainte de a-şi manifesta vitregia. Livada culeasă fiind, nimic nu ne mai împiedică să savurăm clipele senine şi lipsite de griji. După iureşul culesului, cîntarul zace părăsit în livadă. Dar nu acesta este înţelesul cel mai vibrant al lui uitat, De fapt, la figurat, cîntarul este uitat pentru că, în atmosfera de tihnă şi împăcare a lui octombrie, nu-şi mai are rostul, a devenit doar un obiect muzeal, decorativ. Cine şi de ce să mai cîntărească, să mai judece, să mai preţuiască? E vremea contemplării fără rezerve şi fără vreo discriminare. Cu un mic efort, putem considera poemul în întregul lui ca un apolog, ca pe o pildă adresată celor ajunşi în toamna vieţii: aţi cules livada, abandonaţi cîntarul!
O mare parte din completări adaugă doar elemente fireşti şi comune, a căror prezenţă în livadă, chiar cu un anume contrast, n-are zvîc: (Sorin Toma BOC) un mar salbatic, (doina b) lădiţe goale, (doina b) pe ram câte-un fruct..., (doina b) nostalgiile... (declarativ şi abstract), (Karla) un cos rupt uitat, (delcrimar) tril de piţigoi, (Ioana Dinescu) pomii obosiți, (Ioana Dinescu) cade câte-o frunză, (Ioana Dinescu) intră tăcerea (o personificare inutilă), (aserb) plâng păsările. (dulceagă), (aserb) picură ploaia., (Mariko san) uitată-i scara. În aceeaşi notă, dar cu o exprimare mai stîngace, evident forţată: (Anonim) vantul inspectand., (Anonim) ciori inspectand. (ciorile trebuiau articulate ca şi vîntul, iar inspectînd nu merge cu în livada..., e inspectată chiar livada).
Două completări merg pe linia unui contratimp sezonal, în ciuda lunii de toamnă: (Ioana Dinescu) un mugur pe ram, (Anonim) un mar inflorit. Octombrie oferă surprize nebănuite.
(Mariko san) obroc părăsit găseşte un echivalent al originalului, ob(o)rocul fiind un coş împletit din nuiele sau coajă de tei care serveşte şi el ca măsură.