Se afișează postările cu eticheta originalul s 25. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta originalul s 25. Afișați toate postările

duminică, 10 mai 2009

Versul original 25.7 cărînd luna în spate



Întregul poem sună astfel:


Un hoţ de iarbă

cărînd luna în spate –

noapte albastră


Şerban Codrin (Stîlpi de felinar)


(Anonim) cosas sub luna intr-o

(Ioana Dinescu) se-ascunde in parfum de
(doina b) incovoiat,de stele -
(doina b) umbrind rotundul lunii-

(Karla) luna si stele pandind -
(Karla) ducand in spate stele -

(aserb) câinele fuge într-o

(Luca) masina de tuns iarba

În noaptea albastră, delictele sînt prescrise dinainte de a fi incriminate. În atmosfera suprafirească a nopţii, statura hoţului cu balotul de iarbă în spate, pare încovoiată de o povară de departe mai preţioasă şi mai delicată. O siluetă într-un joc de umbre îndeplinind în tăcere un ritual sacru.


Anvergura şi rolul cosmic al hoţului a fost sesizată şi de: (doina b) incovoiat,de stele -, (doina b) umbrind rotundul lunii-, (Karla) ducand in spate stele -. Mai puţin: (Karla) luna si stele pandind – care nu face sintagmă cu versul anterior.


(Ioana Dinescu) se-ascunde in parfum de a ales o noapte întunecată numai bună pentru fapte nepermise.


(Anonim) cosas sub luna intr-o repetă şi explicitează, ca şi (Luca) masina de tuns iarba. (aserb) câinele fuge într-o introduce un element greu de legat cu celelalte.



sâmbătă, 9 mai 2009

Versul original 25.6 trei undiţe şi-un singur



Poemul în întregime este:


După pescuit –

trei undiţe şi-un singur

nufăr în plasă


Şerban Codrin (Stîlpi de felinar)


(Anonim) lotca plina cu pesti si-un

(Karla) lanseta,undita si-un

(doina b) râmele-n cutie,doar
(doina b) momeala risipită-
(Eugen) pestele de aur si-un

(Ioana Dinescu) luna printre nori ca un


Ideea poemului este aceea a deturnării unei preocupări cel mai adesea lipsită de succesul scontat. Eşuată în scopul ei practic, isprava pescarului devine o izbîndă a unei zile contemplative petrecute pe baltă. Dovada? În plasa goală recolta unui nufăr.


Două completări merg pe ideea satisfăcută a reuşitei depline pentru care nufărul nu este decît bomboana de pe tort: (Anonim) lotca plina cu pesti si-un, (Eugen) pestele de aur si-un.


Insuccesul este constatat ca şi în original de: (Karla) lanseta, undita si-un şi mai plat de: (doina b) momeala risipită –


Cu (doina b) râmele-n cutie, doar (nu prea leagă cu versul trei, mai trebuia un un) e marcată parcă o convertire a pescarului la viaţa meditativă din moment ce nici n-a mai deschis cutia cu momeală.


În nota obişnuită, cu (Ioana Dinescu) luna printre nori ca un recolta devine, cu cît mai incosistentă, cu atît mai preţioasă.



vineri, 8 mai 2009

Versul original 25.5 topindu-se în aur



Întregul poem este:


Zi fără sfîrşit –

topindu-se în aur

un secerător


Şerban Codrin (Stîlpi de felinar)


(Monica Trif) adormit pe miriste

(Anonim) sub soare doar o umbra

(Karla) estopandu-se in lan (in aur)

(doina b) încins în lanul de grâu
(doina b) topit...în lanul de grâu
(doina b) lângă snopi fără umbră

(Eugen) pe campul infierbantat

(Ioana Dinescu) asteptand coasa lunii

Pînă la ultimul vers, totul pare doar o imnică glorificare a verii suverane, a soarelui şi a lanului cu spicele coapte. O zi fără sfîrşit se scurge în ţîrîitul fierbinte al lăcustelor. Abia în ultimul vers aflăm cine este subiectul acestei scene apoteotic-aurite: nu doar canicula, nu doar truda istovitoare a unei zile de muncă, ci şi o anume ciudată bucurie a nevoinţei biruitoare îl topesc pe secerător în peisaj, îl fac una cu spicele coapte gata să fie secerate.


O idee mai palidă a pierderii secerătorului în ziua aurită: (Monica Trif) adormit pe miriste, (Anonim) sub soare doar o umbra (corect ar fi fost umbra unui), (Karla) estopandu-se in lan (in aur).


Mai lipsit de relief şi vibraţie: (doina b) încins în lanul de grâu, (Eugen) pe campul infierbantat, (doina b) lângă snopi fără umbră.


Pe ideea originalului, dar pierzînd apoteoza aurită (doina b) topit...în lanul de grâu.


Iarăşi o soluţie de excepţie: (Ioana Dinescu) asteptand coasa lunii – secerătoul aşteptînd luna să curme truda zilei.



joi, 7 mai 2009

Versul original 25.4 unui evantai



Ultimul vers este:


Pescăruş în zbor –

dintr-o dată răcoarea

unui evantai


Şerban Codrin (Stîlpi de felinar)


(aserb) la malul mării

(aserb) tulbură noaptea

(Anonim) spumega pe mal

(doina b) unui evantai.
(
Monica Trif) imi taie calea

(Karla) unei adieri

(Anonim) cuprinde briza

(Ioana Dinescu) ii cade pe-aripi


Cele două imagini sînt evident diferite – un pescăruş şi un evantai, o pasăre-n zbor şi un obiect cu care ne facem vînt. Ce le uneşte? Răcoarea. Dintr-o dată, aripa pescăruşului a evocat în zi de vară briza mării sau poate evantaiul cu care ea în altă vară... Din aripă, din evantai, din amintire un fior răcoros picură alinare în sufletul înfierbîntat al cititorului.


Doar o completare a ghicit obiectul evocat în original: (doina b) unui evantai.

Celelalte au detaliat circumstanţial şi nesemnificativ: (aserb) la malul mării, (Karla) unei adieri, (Anonim) spumega pe mal, (aserb) tulbură noaptea, (Monica Trif) imi taie calea, (Ioana Dinescu) ii cade pe-aripi.


Cam incoerent: (Anonim) cuprinde briza.



miercuri, 6 mai 2009

Versul original 25.3 Cariul in grindă



Primul vers este:


Cariul în grindă –

caligrafia în lemn

a maestrului


Şerban Codrin (Stîlpi de felinar)


(aserb) poarta tăcerii -

(Anonim) Rontait de cari

(doina b) Carii in grindă-
(doina b)
Carii in cruce....
(doina b)
În rame,carii...
(
Monica Trif) teiul uscat-

(Karla) Casa carului -

(Eugen) imaginea ta

(Ioana Dinescu) Vioara veche -

Poemul porneşte, evident, de la imaginea bizară a galeriilor scobite de cari în lemn. Structura sa auster-eliptică abia de poate ascunde o comparaţie subînţeleasă: a labirintului de galerii cu scrierea, a insectei cu un maestru caligraf.


În plan secund însă este surprinsă activitatea tenace a carilor subminînd rezistenţa lemnului. Căci, iată, cariul, pretenţios, a ales să caligrafieze-n grindă, să-şi înscrie mesajul distructiv în elementul menit să susţină durabilitatea construcţiei. Şi aici (cu scuzele de rigoare, încalc domeniul Doinei), intuiţia noastră e ajutată de ceea ce putem şti despre cari. Anobium pertinax se numeşte în englezeşte death watch pentru că, în timp ce scobeşte lemnul, produce un zgomot asemănător tic-tacului de ceasornic care ritmează trecerea ireversibilă şi ruinătoare a timpului.


Cu caligrafia lui absconsă, doar prin imaginea unei scrieri căreia nu-i ştim codul, cariul ne transmite mesajul înţeleptului Solomon: “Zădărnicia zădărniciei, toate sînt zădărnicie...”


Cu perspicacitate, Doina a spus-o şi ea în trei feluri: (doina b) Carii in grindă-, (doina b) Carii in cruce..., (doina b) În rame,carii..., dar numai primul prinde grinda. Fără să surprindă elementul de rezistenţă subminat, alte completări au amintit de insectele-caligraf: (Anonim) Rontait de cari, (Karla) Casa cariului -.


Mergînd pe linia unui maestru reputat: aserb) poarta tăcerii – se păstrează la nivelul unei pioase recunoaşteri. (Monica Trif) teiul uscat- vede în trunchiul ridat al teiului o operă măiastră, iar (Eugen) imaginea ta celebrează o icoană personalizată.


Interesantă, completarea (Ioana Dinescu) Vioara veche – merge pe altă pistă în care caligraful, la fel de anonim, şi-a lăsat mesajul în lemnul devenit cîntător, durînd oarecum dincolo de timp.



marți, 5 mai 2009

Versul original 25.2 viaţa la ţară



Iată şi ultimul vers:


Nopţi nedormite

de răul greierilor -

viaţa la ţară


Şerban Codrin (Stîlpi de felinar)


(Anonim) vara de cristal

(Anonim) soapta ispitei

(aserb) doruri aprinse

(Doina B) riscul la ţară.
(Doina B) cosesc tot firul!
(Doina B) mă-ntorc la oraş

(Karla) la dolce vita


Nu ştiu care dintre poeme a fost primul, dar poemul lui Radu Patrichi este un pandant al celui scris de Şerban Codrin.


Viaţa la oraş –

de cînd nu am văzut

o stea căzătoare


(Radu Patrichi)


Dacă Patrichi căinează viaţa la oraş, avînd nostalgia firmamentului absent, Codrin se plînge, dar, evident, nu în maniera persiflării lui Topîrceanu, de insomniile provocate de “răul greierilor”. Nesomnul lui Codrin nu este unul nedorit, nu inconfortul greierilor îl împiedică să doarmă ci savoarea fără saţ a cîntecului lor îl ţine treaz peste fire. Răul greierilor este o boală suprafirească, o afecţiune spirituală, o simpatie pentru misterul nopţii - empatie cosmică.


Fiorul cosmic scapă comentariilor. Unele iau lucrurile la propriu şi adoră idila campestră: (Karla) la dolce vita, altele simt inconvenientul şi vor să evadeze cît mai degrabă: (Doina B) riscul la ţară, (Doina B) mă-ntorc la oraş.


Un alt grup aduce un elogiu terestru acompaniamentului greierilor: (Anonim) vara de cristal, ison numai bun pentru escapade erotice: (Anonim) soapta ispitei, (aserb) doruri aprinse.


N-am înţeles: (Doina B) cosesc tot firul!



luni, 4 mai 2009

Versul original 25.1 lacul unduind cîntecul



Întregul poem sună aşa:


Seară de vară –

lacul unduind cîntecul

lipovencelor


Laura Văceanu (Stîlpi de felinar)


(aserb) se unduie năframa

(doina b) răsună-n deltă cântul
(doina b) vântu-ngână bocetul...
(doina b) din larg se întorc soţii

(Karla) luntrea leganand cantul

(Anonim) tremolo in cantecul

O ilustrare în formulă lirică a temei geodeterminismului. Peisajul nu numai că se strecoară în fibra spirituală a localnicilor, dar o şi acordează după ritmurile sale. Cîntecul lipovencelor a înglobat lacul care îl unduieşte cu nostalgia sufletului lor aquatic. Şi, în cele din urmă, toate se împletesc, oamenii şi locurile, în magia serii de vară.


Cu detalii localizante (dar superflue): (doina b) răsună-n deltă cântul, (aserb) se unduie năframa, (doina b) din larg se întorc soţii sau lămuritoare: (Anonim) tremolo in cantecul.


În aceeaşi idee a interfereneţei, îngînîndu-se cu originalul: (doina b) vântu-ngână bocetul... şi (Karla) luntrea leganand cantul.