Se afișează postările cu eticheta originalul s 23. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta originalul s 23. Afișați toate postările

duminică, 26 aprilie 2009

Versul original 23.7



Poemul în întregul lui este:


Ladă de zestre –

într-un ungher cămaşa

unui fluture


Petruţ Pârvescu (Stîlpi de felinar)


(Anonim) pulbere pe-aripa
(Anonim) culoarea pe-aripa

(doina b) la pastrat crisalida
(doina b) găuri,urma trecerii...

(aserb) narcisa-i martora
(Mariko san) colţu-i ascunde urma

Ochiul ironic, dar şi tandru, al privitorului care deschide cufărul din alte vremuri surprinde printre veşminte sau mai curînd în lada goală gogoaşa unui fluture. Brusc, asemuieşte spiritul, de acum amuţit, al trecutelor vremi cu efemerul zbor fluturelui ce ne-a lăsat zestre numai cămaşa.


Cu toată delicateţea lor, (Anonim) pulbere pe-aripa, (Anonim) culoarea pe-aripa nu compun cu primul vers. Ca şi (aserb) narcisa-i martora evadată în aer liber. Nici (Mariko san) colţu-i ascunde urma nu e prea inspirat, nu pare prea limpede ca imagine.


(doina b) zăreşte-n ladă acelaşi lucru: la pastrat crisalida, sau urmele vremurilor trecute şi ale moliilor harnice: (doina b) găuri,urma trecerii...




Versul original 23.6 Viaţa la oraş



Iată şi primul vers:


Viaţa la oraş –

de cînd nu am văzut

o stea căzătoare


Radu Patrichi (Stîlpi de felinar)


(Anonim) Cad flori de cires

(doina b) Sătul de oraş-
(doina b) Dorul de cătun-
(
aserb) dorinţe stinse-

(Karla) Speologie -
(Karla) Nopti bacoviene -
(
Monica Trif) cîte nopti de mai
(Mariko san) Departe de sat -

Există cel puţin trei motive pentru care cei de la oraş nu mai văd cerul, stelele neclintite sau pe cele căzătoare. Primul este haloul luminos provenit de la excesul opulent al iluminatului public şi al reclamelor – firmamentul este bruiat permanent de firmele care-şi fac publicitate. Al doilea este faptul că viaţa urbană este închisă şi ecranată între pereţii casei, ai clădirilor înalte care închid orizontul, ai feluritelor vehicole cu care omul e purtat de ici, colo. Al treilea, obişnuinţa de a nu mai ridica privirea către înalt, gest care ar putea părea caraghios în furnicarul uman şi care sigur te-ar predispune să fii izbit de concetăţenii grăbiţi sau de maşinile din trafic.


Autorul îşi exprimă cu simplitate regretul că viaţa sa şi a concitadinilor este lipsită de posibilitatea de a contempla ceea ce oferă firesc locurile de dincolo de aglomeraţiile urbane: cerul şi natura cu variaţia anotimpurilor sale şi reveriile încărcate de simbolismul lor mitic. Şi astfel, drastic sărăcită.


Cu alte cuvinte, o spun şi (Mariko san) Departe de sat -, (doina b) Sătul de oraş-, (doina b) Dorul de cătun-. Aceeaşi nostalgie este declanşată şi sub cireşul în floare: (Anonim) Cad flori de cires.


Motivul frustrării este găsit şi în (aserb) dorinţe stinse-, pasiunea subteranelor: (Karla) Speologie –, sau a unui lirism deprimat: (Karla) Nopti bacoviene –.


(Monica Trif) nu mai respectă kireji-ul dat şi nici sezonul stelelor căzătoare care e undeva spre sfîrşitul verii: cîte nopti de mai.








vineri, 24 aprilie 2009

Versul original 23.5 au ales felinarul



Cu versul din mijloc, poemul este:


Dintre-atîtea flori

au ales felinarul –

fluturi de noapte


Bogdan I. Pascu (Stîlpi de felinar)


(Doina) aleg lumina lampii,
(Doina) roiesc in jurul lampii...
(Anonim) felinarele atrag

(Karla) liliacul saruta
(
Monica Trif) înalta lumina

Poemul surprinde şi notează cu ironie preferinţa bizară a fluturilor de noapte. O alegere contra firii şi a naturii pentru lumina artificială care adesea se dovedeşte morbidă. Versurile consemnează doar – întrebările roiesc în jurul lor.


Acelaşi lucru cu alte cuvinte spune şi (Doina) aleg lumina lampii. Mai stîngaci legat cu primul vers: (Doina) roiesc in jurul lampii... şi (Anonim) felinarele atrag (care pierde cezura şi aşa firavă). (Karla) liliacul saruta nu mai are nici măcar cezura firavă a originalului. Între flori şi fluturi, (Monica Trif) înalta lumina nu pare, cel puţin pentru mine, să-şi găsească noima.





joi, 23 aprilie 2009

Versul original 23.4 musca ezită



Poemul în întregime este:


vitrina cu cărţi –

între atîtea titluri

musca ezită


Vasile Moldovan (Stîlpi de felinar)


(aserb) unul lipseşte

(Mariko san) sunt nehotărât

(Florinel) molia dormind

(Karla) dorinta ezita
(Karla) o musca moarta

(doina b) un "ierbar" de flori.
(doina b) carii in rafturi.

(Anonim) praful uitarii.


Între atîtea titluri atrage firesc şi totodată banal: (Mariko san) sunt nehotărât, (Karla) dorinta ezita, (aserb) unul lipseşte, (doina b) un "ierbar" de flori.


Schimbînd un pic registrul: (Florinel) molia dormind, (Karla) o musca moarta, (doina b) carii in rafturi., (Anonim) praful uitarii. acelaşi firesc capătă vibraţie, un pic de ironie şi atmosferă.


Originalul – musca ezită – îmbină banalitatea nehotărîrii cu umorul nepotrivirii. Deşi ezită, musca îşi va pune cu siguranţă semnătura infamantă, fără să aleagă, pe orice titlu.



Versul original 23.3 Mormînt părăsit



Primul vers este:


Mormînt părăsit –

anul acesta flori roz

de nu-mă-uita


Manuela Miga (Stîlpi de felinar)


(doina b) Lemn putred in cruci-
(
aserb) tablou inspirat-

(Karla) groapa comuna

(Anonim) semnul de carte


Jocul poemului se concentrează pe tensiunea dintre părăsit şi nu-mă-uita. Acolo este vibraţia şi noutatea: anul acesta, odată cu abandonarea mormîntului, oferta florală se schimbă drastic. Florile de miosotis nu sînt însă doar o compensaţie a lipsei celor apropiaţi, ci mai curînd o intrare definitivă într-un circuit mai vast în care cel pierit are parte de un ritual concertat, consacrat anonimilor. Pe coarda delicată întinsă între uitare şi nostalgia pomenirii se aude în surdină şi o notă de umor subţire.


(doina b) Lemn putred in cruci- creează şi el un contrast, dar pierde jocul de cuvinte al originalului. (Karla) groapa comuna accentuează nota uşoară de umor pînă la sarcasm. (aserb) tablou inspirat- şi (Anonim) semnul de carte nu leagă cu restul.



marți, 21 aprilie 2009

Versul original 23.2


Primul vers este:


Tropotul de cai –

o ploaie de vară

pe tabla uscată


Dumitru Ifrim (Stîlpi de felinar)


(Mariko san) Răpăie toba-

(doina b) Marsul Radetzky-
(doina b) postalionul-....

(Karla) Tropot de pasi

(Anonim) Topaie vrabii

Prin juxtapunere, cele două părţi ale poemului, fără s-o spună în formula unei comparaţii, asemuiesc zgomotul produs de cai cu acela al ploii. E posibil ca cele două să fie simultane sau consecutive, la fel cum, mai degrabă, oricare din ele o evocă doar pe cealaltă. Ploaia capătă astfel o vigoare nărăvaşă, iar caii o anvergură aproape cosmică. Primul vers este evident forţat ca să prindă cele 5 silabe. Firesc ar fi fost: tropot de cai sau tropotul cailor dacă s-ar fi acceptat o abatere de la un canon, aici fără rost.


Toate cele 5 comentarii au mers pe ideea originalului, duplicarea ritmului. Aceeaşi forţare şi în (doina b) Marsul (lui) Radetzky- şi (Anonim) Topaie vrabii(le) care putea fi salvat aşa: vrăbii ţopăind.



luni, 20 aprilie 2009

Versul original 23.1 o fată oarbă


Poemul întreg este:


Plouă liniştit –

pe buza prăpastiei

o fată oarbă


Manuela Miga (Stîlpi de felinar)


(Mihnea Simandan) floarea rasare

(Anonim) curge ecoul.

(Mariko san) mieii rătăciţi

(aserb) în zare, luna

(Karla) un orb bajbaie

(doina b) sta curcubeul.
(doina b) margini de abis


Este genul de haiku în care prim-planul, oricît de verosimil, pare doar un desen pe o cortină în spatele căreia se petrece adevărata dramă. Ploaia monotonă, linştitoare (şi ea o cortină), ascunde un anume tumult sufletesc pe care nici fata (oarbă – orbită de propriu sentiment) nu-l conştientizează. Şi tocmai această linişte, această certitudine afectivă o situează, oarbă (şi poate fericită), pe buza prăpastiei.


În situaţia ameninţătoare descrisă, completările au plasat fiinţe fragede şi fragile: (Mihnea Simandan) floarea rasare, (Mariko san) mieii rătăciţi sau entităţi de sine stătătoare care nu se tem de abis: (aserb) în zare, luna, (doina b) sta curcubeul.

(doina b) margini de abis este, evident, un pleonasm; (Karla) un orb bajbaie – orbul tatonează, nu e impresionat de o prăpastie pe care n-o vede, exprimarea este inversată inutil, bîjbîie un orb era mai firesc; (Anonim) curge ecoul este impropriu sau metaforic, ecoul nu se produce, nu există fără un perete de reflexie.