Se afișează postările cu eticheta autori - Dumitru Ifrim. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta autori - Dumitru Ifrim. Afișați toate postările

vineri, 22 mai 2009

Versul original 27.7 seninătatea



Iată şi poemul întregit:


Nouri şi ceaţă –

ce uşor se ascunde

seninătatea


Dumitru D. Ifrim (Stîlpi de felinar)


(Ioana Dinescu) crucea ca reper
(Ioana Dinescu) omul din lună
(Ioana Dinescu) umbra printre umbre

(doina b) raza speranţei
(doina b) cerul azuriu....
(doina b) vârful muntelui
(doina b) lumina din gând..seninul din.....

(Karla) luna din oglinda
(Karla) vulturul in zbor
(Karla) lumina in ciob

(aserb) vaporul în larg

(Sorin Toma BOC) intunericul

(Eugen) nemarginirea
(Eugen) drumul spre casa
(Eugen) privirea-n pamant
(Eugen) refrenul in gand.

(Anonim) nemarginirea.

(Anonim) Calea Lactee

(anisoara) bucuria unei imbrățișări

(Anonim) frigul in oase

(livia ciupav) primul fluture


Vremea este prin definiţie capricioasă. Ca şi firea noastră. Este un paralelism semnificativ între fenomenele cereşti şi dispoziţiile noastre sufleteşti, sîntem fiinţe dependente meteo. Ba uneori înecăm în amarul şi tulburarea noastră şi corăbiile cerului senin. Virînd uşor dinspre fenomenele atmosferice către seninătatea sufletească, poemul ne sugerează însă că seninătatea adevărată e doar ascunsă de nebulozitate, seninul rămîne de-a pururi deasupra norilor precum şi în adîncul sufletului.


Completările au încercat să ascundă şi ceea ce mai curînd dispare de-a dreptul: (Ioana Dinescu) umbra printre umbre (în contopire şi confuzie), (aserb) vaporul în larg (îndepărtîndu-se, micşorîndu-se), (Karla) vulturul in zbor, (Sorin Toma BOC) intunericul (el e mai degrabă ascunzătoarea), (Anonim) frigul in oase (el pătrunde, devine şi mai aspru acolo).


Pe linia eclipsei, întunecării, estompării, pierderii vizibilităţii, se ascund la propriu: (Ioana Dinescu) crucea ca reper, (Ioana Dinescu) omul din lună (doina b) raza speranţei, (doina b) cerul azuriu..., (doina b) vârful muntelui, (doina b) lumina din gând..seninul din..., (Eugen) nemarginirea, (Eugen) drumul spre casa, (Eugen) privirea-n pamant, (Anonim) nemarginirea, (Anonim) Calea Lactee, (livia ciupav) primul fluture.


Greu de închipuit (pentru mine cel puţin): (Karla) luna din oglinda, (Karla) lumina in ciob, (Eugen) refrenul in gand, (anisoara) bucuria unei imbrățișări.






marți, 21 aprilie 2009

Versul original 23.2


Primul vers este:


Tropotul de cai –

o ploaie de vară

pe tabla uscată


Dumitru Ifrim (Stîlpi de felinar)


(Mariko san) Răpăie toba-

(doina b) Marsul Radetzky-
(doina b) postalionul-....

(Karla) Tropot de pasi

(Anonim) Topaie vrabii

Prin juxtapunere, cele două părţi ale poemului, fără s-o spună în formula unei comparaţii, asemuiesc zgomotul produs de cai cu acela al ploii. E posibil ca cele două să fie simultane sau consecutive, la fel cum, mai degrabă, oricare din ele o evocă doar pe cealaltă. Ploaia capătă astfel o vigoare nărăvaşă, iar caii o anvergură aproape cosmică. Primul vers este evident forţat ca să prindă cele 5 silabe. Firesc ar fi fost: tropot de cai sau tropotul cailor dacă s-ar fi acceptat o abatere de la un canon, aici fără rost.


Toate cele 5 comentarii au mers pe ideea originalului, duplicarea ritmului. Aceeaşi forţare şi în (doina b) Marsul (lui) Radetzky- şi (Anonim) Topaie vrabii(le) care putea fi salvat aşa: vrăbii ţopăind.



duminică, 12 octombrie 2008

Versul original 3.5 căutatoarea de perle în adînc



Poemul cu versul original care, referindu-se la o situaţie cu totul aparte, nu putea fi ghicit:


Noapte senină –

căutatoarea de perle în adînc

lîngă luna goală


Dumitru Ifrim (Excellence prize, Itoen new haiku,1995)


Interpretarea poemului o găsiţi într-un eseu al Cleliei Ifrim cu titlul Soarele şi luna. Eu fac doar remarca asupra necesităţii nopţii senine pentru ca luna să poată fi întîlnită în adînc.


crucea de pe Caraiman (Dan Norea)

panza plina de stele (sorin toma boc)

o barcă plină cu peşti (Doina)
o iolă fără velă (
Doina)
fără motor vîslesc încet (Dan Norea)

un staelit trece pe (ion untaru)

batranul far clipeste (Henriette Berge)
doar turla bisericii (
Henriette Berge)

fără prejudecăţi, (Doina)
hainele pe mal,plutind, (
Doina)
o sirenă ascunsă (
Monica Trif)

norii asteapta vantul (Puiu)

ce plina e ciutura (Puiu)

pe casa cocosul (flavia)

arcul Săgetătorului (anisoara)


Dan - crucea de pe Caraiman (Dan Norea) şi Henriette - doar turla bisericii (Henriette Berge), batranul far clipeste (Henriette Berge) - au găsit simboluri ale avîntului uman către înalturi care să dea o replică şi să intre în dialog cu luna. Ion Untaru s-a avîntat pe boltă pentru aceeaşi replică: un staelit trece pe (ion untaru), iar Anişoara a închipuit o scenă erotic celestă - arcul Săgetătorului (anisoara).


Replici mai pămîntene: o barcă plină cu peşti (Doina), o iolă fără velă (Doina), fără motor vîslesc încet (Dan Norea), norii asteapta vantul (Puiu), ce plina e ciutura (Puiu), pe casa cocosul (flavia), au completat tabloul nocturn cu detalii diverse.


Cîteva comentarii au intrat în derivă spre senryu: fără prejudecăţi, (Doina), hainele pe mal, plutind, (Doina), o sirenă ascunsă (Monica Trif).