Se afișează postările cu eticheta autori - Vasile Moldovan. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta autori - Vasile Moldovan. Afișați toate postările

vineri, 18 septembrie 2009

Versul original 38.4 mireasma de liliac



Poemul întreg este:


oaspe de vază –

mireasma de liliac

vine la cină


Vasile Moldovan (Antologia ROMANIAN KUKAI)


(Mircea Teculescu) acum lumina lunii

(Mariko san) prima zi de toamnă
(Mariko san) toamna cu cânt de greieri
(Mariko san) parfumul de nuci verzi

(Ioana Dinescu) trilul privighetorii
(
Doina) mirosul florii de tei
(
Doina) un fluture efemer....
(
Doina) luna in ceaşca de ceai...
(
Doina) nici peţitorul nu mai...

(Haika) dorul călător, toamna
(
Doru Emanuel) spiridusul Moşului

Oaspe de vază este fără doar şi poate o metaforă şi o personificare a miresmei. Dar nu e vorba aici de figuri de stil oranamentale ci de tropi care servesc sensul poemului, care evidenţiază ponderea valorică a unor efluvii impalpabile. La cina de azi mireasma de liliac primeşte toate onorurile. Ultimul vers cochetează cu titlul unui vechi film, Ghici cine vine la cină, film cam tezist, dar cu actori de primă mînă: Katharine Hepburn, Sidney Poitier şi Spencer Tracy. (Sfat: după ce aţi scris cîteva sute de haiku-uri fără figuri de stil marcate, uitaţi de restricţie şi folosiţi-le dacă vă sînt strict necesare şi cooperează la sensul poemului.)


Cu un impact mai slab penatru că sînt mai generale: (Mariko san) prima zi de toamnă, (Mariko san) toamna cu cânt de greieri, (Haika) dorul călător, toamna.


Aducînd la cină prezenţe concrete, cu capacitatea mai mare de vibraţie: (Mircea Teculescu) acum lumina lunii (acum, cam umplutură), (Mariko san) parfumul de nuci verzi, (Ioana Dinescu) trilul privighetorii, (Doina) mirosul florii de tei, (Doina) un fluture efemer...


Mai greu de descifrat intenţia completărilor: (
Doina) nici peţitorul nu mai..., (Doru Emanuel) spiridusul Moşului.


Foarte bună, nimerită unde trebuie: (Doina) luna in ceaşca de ceai... Păcat că este o recidivă: http://tinyurl.com/knudq6



duminică, 31 mai 2009

Versul original 28.7 fără martori



Ultimul vers este:


Apus de lună –

pentru a cîta oară

fără martori


Vasile Moldovan (Stîlpi de felinar)


(Sorin Toma BOC) iar noapte alba
(delcrimar) strigă cocoşul

(elena) navodul, tot gol
(doina b) un moment ratat?
(doina b) trec nepăsător?
(doina b) o izbesc valuri?
(Anonim) se crapa ziua !?
(Anonim) renaste ziua.
(Isidora) visul păleşte?
(Isidora) rănită de zori?

(Karla) fara spectatori
(
Nelu Gârda) îmi iau bun rămas?
(Rinaldo) uşa închisă?
(Ioana Dinescu) sting lampa oftând
(Ioana Dinescu) te-ntorci pe trei cărări
(Ioana Dinescu) imi iau adio
(Ioana Dinescu) simt timpul oprit
(
teo) singuratate
(
teo) lumina lumii
(
teo) armonia lumii
(
teo) in vela noastra
(
teo) singuri pe cale
(Mariko) fără să-l vedem

(aserb) pe malul mării.
(
aserb) trag obloanele
(Scoartza) m-ai picurat

(Alina Muntiu) sa privesc viata?


Sentimentul singurătăţii, al pustietăţii şi izolării nu este neapărat unul lacrimogen şi dezolant. Haiku-ul cultivă starea de wabi-sabi ca pe un fel de asumare austeră a precarităţii. Autorul unui haiku simte mai curînd decît amărăciunea o anume solidaritate şi compasiune faţă de lucrurile neglijate, nebăgate în seamă, uitate. Nu trebuie să vedem neapărat în constatarea de mai sus o acuză morală la adresa celor ce nu contemplă destul de des un apus de lună, cît înţelegerea şi compătimirea lucrurilor însingurate al căror destin este atît de asemănător cu al nostru.


În ton cu cele de mai sus, remarcînd neglijenţa compromiţătoare a omului sau soarta nefastă a lunii: (doina b) un moment ratat?, (doina b) trec nepăsător?, (doina b) o izbesc valuri?, (Karla) fara spectatori, (Isidora) visul păleşte?, (Isidora) rănită de zori?, (Mariko) fără să-l vedem.


În contrast cu atitudinea de mai sus, cîteva completări exaltă tocmai faptul că cel care contemplă luna nu se mai poate dezlipi de ea o noapte întreagă: (Sorin Toma BOC) iar noapte alba, (delcrimar) strigă cocoşul (poate şi cu o aluzie la fapta trădării), (Anonim) se crapa ziua !?, (Ioana Dinescu) sting lampa oftând, (Nelu Gârda) îmi iau bun rămas?, (Ioana Dinescu) imi iau adio (ultimele poate şi cu o aluzie erotică), (Ioana Dinescu) simt timpul oprit., (aserb) pe malul mării., (teo) singuratate.


O completare mai aparte se centrează pe efortul nerăsplătit al pescarului care a muncit din zori pînă-n noapte: (
elena) navodul, tot gol.


Continuări fără relief şi vibraţie: (Anonim) renaste ziua., (
aserb) trag obloanele sau urmărind soarta celui cu darul beţiei: (Ioana Dinescu) te-ntorci pe trei cărări, (Rinaldo) uşa închisă? (penalizat de consoartă).


Exclamaţii lirice neagreate în haiku: (teo) lumina lumii, (teo) armonia lumii, (teo) in vela noastra, (teo) singuri pe cale.


Fără legătură decelabilă cu restul: (Scoartza) m-ai picurat, (
Alina Muntiu) sa privesc viata?



joi, 23 aprilie 2009

Versul original 23.4 musca ezită



Poemul în întregime este:


vitrina cu cărţi –

între atîtea titluri

musca ezită


Vasile Moldovan (Stîlpi de felinar)


(aserb) unul lipseşte

(Mariko san) sunt nehotărât

(Florinel) molia dormind

(Karla) dorinta ezita
(Karla) o musca moarta

(doina b) un "ierbar" de flori.
(doina b) carii in rafturi.

(Anonim) praful uitarii.


Între atîtea titluri atrage firesc şi totodată banal: (Mariko san) sunt nehotărât, (Karla) dorinta ezita, (aserb) unul lipseşte, (doina b) un "ierbar" de flori.


Schimbînd un pic registrul: (Florinel) molia dormind, (Karla) o musca moarta, (doina b) carii in rafturi., (Anonim) praful uitarii. acelaşi firesc capătă vibraţie, un pic de ironie şi atmosferă.


Originalul – musca ezită – îmbină banalitatea nehotărîrii cu umorul nepotrivirii. Deşi ezită, musca îşi va pune cu siguranţă semnătura infamantă, fără să aleagă, pe orice titlu.



luni, 9 martie 2009

Versul original 19.7 de la păpădii



Poemul în întregime este:


noapte de april –

luna primind lumină

de la păpădii


Vasile Moldovan (Stîlpi de felinar)


(Andrei S) De la rîul alb
(Andrei S) Dansând cu astre

(Sorin Toma BOC) de la lumanari

(Mariko san) Dela focul sfânt

aserb Odată cu noi.

(Doina B) pomii in floare

(Doina B) cireş,zarzăr.cais..

(Anonim) de la licurici.

(Doina B) de la păpădii.
(
Mihnea Voicu Simandan) soarele ascuns


Autorul nu ne spune cît de impresionat este de strălucirea păpădiilor din pajişte chiar şi după apusul soarelui. Estetica haiku-ului refuză cu discreţie implicarea emoţională personalizată. El alege însă un mod indirect de a comunica expresiv ceea ce îl impresionează recurgînd la o hiperbolă. Nu luna, prea palidă, luminează pajiştea, ci galbenul păpădiilor iradiază paradoxal către lună.


Respectînd structura firească a sintagmei de după kireji, completările au găsit şi alte surse de lumină: (Andrei S) De la rîul alb, (Sorin Toma BOC) de la lumanari, (Mariko san) Dela focul sfânt, (Anonim) de la licurici., unele făcînd aluzie la noapte de Înviere, culminînd cu ghicirea versului original (Doina B) de la păpădii.

Celelalte completări nu mai încheagă o sintagmă coerentă cu versul doi: (Andrei S) Dansând cu astre, (Doina B) pomii in floare, (Doina B) cireş,zarzăr.cais.., (Mihnea Voicu Simandan) soarele ascuns.


Singura care se salvează este: aserb Odată cu noi. care sugerează că şi luna primeşte, odată cu creştinii prezenţe la ceremonia Învierii, simbolica lumină.



luni, 19 ianuarie 2009

Versul original 14.7 Cerul şi iarba



Iată şi ultimul vers:


Doi îndrăgostiţi

în oglinda lacului...

Cerul şi iarba

Vasile Moldovan (Luna în ţăndări)


Mai au ce-si dori (Puiu)
isi vad ursita (Puiu)
sparta in cioburi (Puiu)
Cate nelinisti (Puiu)
ca fundal cerul (Puiu)
atrasi de abis (Puiu)
stelele privesc. (karla)
Salciile dorm. (karla)
luna la scaldat. (karla)
apus de soare. (karla)

gingăsii trecătoare (anisoara)

malul şi apa.... (Doina B)
cerul şi malul.... (Doina B)
salcia şi cerul (Doina B)
o imagine (Doina B)
Narcis şi chipul (Doina B)
Divertisment (Doina B)
Bashō şi broasca (Doina B)
luna şi cerul (Anonim)


Oglinda clătinătoare a lacului îl predispune pe autor la a echivala imaginea cerului şi a ierbii legănată fără o vorbă cu aceea a perechii de îndrăgostiţi ce îşi privesc fascinaţi de pe pod icoana tremurîndă în apă. Înaltul şi terestrul surprinşi într-o clipă de tandră înfiorare.


Numai Doina a mers pe ideea originalului: salcia şi cerul (Doina B), cerul şi malul.... (Doina B), pe care însă a cam bîlbîit-o în: malul şi apa.... (Doina B) şi a banalizat-o în: o imagine (Doina B), Divertisment (Doina B). Alte perechi au fost închipuite ca: luna şi cerul (Anonim), Narcis şi chipul (Doina B) (cam greu şi unul, şi altul în lac). Cu tentă de senryu: Bashō şi broasca (Doina B).


Luînd îndrăgostiţii la propriu, unele completări au adăugat doar decorul: ca fundal cerul (Puiu), apus de soare. (karla), Salciile dorm. (karla), stelele privesc. (karla), luna la scaldat. (karla), iar altele s-au îngrijit de soarta lor: isi vad ursita (Puiu), Cate nelinisti (Puiu), atrasi de abis (Puiu), Mai au ce-si dori (Puiu).


Anişoara a comentat imaginea cu delicateţea unei cunoscătoare: gingăsii trecătoare (anisoara), în timp ce Puiu a prevestit un mic dezastru: sparta in cioburi (Puiu).



duminică, 18 ianuarie 2009

Versul original 14.6 între fulger şi tunet



Versul lipsă este:

Aprigă ploaie –

între fulger şi tunet

ultimul sărut

Vasile Moldovan (Luna în ţăndări)


dăruind pământului (karla)
puhoi de apă spală (karla)
sub umbrelă,în fugă... (karla)
umbrela ruptă,fuga... (karla)
curcubeul îşi cere (karla)
cine să-mi şteargă din suflet (karla)
Ne-om limita oare la (Puiu)
Ne dam in fata usii (Puiu)
Cat timp mai avem pentru (Puiu)
In statia de metrou (Puiu)
alerg uitând (Mirela_flb)
în trenul gata de plecare (Mirela_flb)
Pe strada pustie (Mirela_flb)
Să fie acesta (Mirela_flb)
Nu am umbrelă şi uit de (Mirela_flb)
Înainte se plecare (Mirela_flb)
stinge văpaia din ochi şi (
anisoara)
tunetul întrerupe (Doina B)
fulgerul luminează..
(Doina B)
umbrela smulsă la.... (Doina B)
nu-i sărat ca la mare (Doina B)
nici un potop nu şterge... (Doina B)


Se pare că e vorba de o despărţire, nu ştim dacă temporară sau definitivă. Ploaia cea aprigă sună mai mult a urgie decît a rodnicie. Timpul sărutului e drastic limitat: între fantastica iluminare şi bubuitul ca o prăbuşire de catapetesme. Nu însă şi intensitatea sa. E un sărut convulsiv şi disperat contaminat de spasmele cereşti: înfricoşat, imens, înspăimîntător. Ca o implozie simultană cu explozia celestă.


Intervalul dintre fulger şi tunet nu a fost sesizat şi preluat de niciun comentator. Ploaia a devenit doar un substitut la sărutului: dăruind pământului (karla), un agent al uitării: puhoi de apă spală (karla), alerg uitând (Mirela_flb). Cînd nu a fost doar declanşatorul brusc al unui comportament de protecţie: sub umbrelă,în fugă... (karla), umbrela ruptă,fuga... (karla), Nu am umbrelă şi uit de (Mirela_flb).


Centrate pe sărut, alte comentarii s-au lansat în interogaţii şovăielnice sau prudent-retorice: Ne-om limita oare la (Puiu), Cat timp mai avem pentru (Puiu), Să fie acesta (Mirela_flb), cînd nu au notat, mai degrabă cu platitudine, doar anume circumstanţe (loc, mod) ale ultimului sărut: Ne dam in fata usii (Puiu), In statia de metrou (Puiu), în trenul gata de plecare (Mirela_flb), Pe strada pustie (Mirela_flb), Înainte se plecare (Mirela_flb), stinge văpaia din ochi şi (anisoara), tunetul întrerupe (Doina B), fulgerul luminează.. (Doina B), nu-i sărat ca la mare (Doina B), umbrela smulsă la.... (Doina B).


Karla vede ultimul sărut ca un fel de confirmare a încetării urgiei: curcubeul îşi cere (karla) şi afirmă că acesta este invulnerabil: cine să-mi şteargă din suflet (karla). Iar Doina este şi mai vehementă: nici un potop nu şterge... (Doina B).


Asta-mi aduce aminte două versuri cunoscute:


“Port pe gură cruda aromă-a gurii
tale.
Ploi de stele curgînd n-o spală.”


Cine ştie ale cui sînt s-o spună aici.



joi, 27 noiembrie 2008

Versul original 10.4 si-atatia fluturi



Ultimul vers este:


Poveste de dragoste
o singura floare pe camp
si-atatia fluturi.

Vasile Moldovan (Ikebana)


Infloreste (Monica Trif)

de nu-mă-uita.... (Doina B)
fără petale..... (Doina B)
pierdută din sân....
(Doina B)
una singura.
(wyu)

spart cercul firii (anisoara)

într-o scorbură (ion untaru)
are un nume (Puiu)

ma mai asteapta (Puiu)
dincolo de gard (Puiu)

vestejita (Puiu)
insetata (Henriette Berge)
şi-un roi de albine!... (Doina B)

şi-atâta parfum!.... (Doina B)
trezeşte-amintiri
(Doina B)


În decor cîmpenesc şi cu actori de ocazie, autorul închipuie fără reţineri un scenariu erotic. Deşi se ştie că fluturele zboară infidel din floare în floare, ritualul abuziv al polenizării, este hiperbolizat prin imaginea unui cîmp cu o singură floare vizitată de puzderie de fluturi. Izolată astfel, floarea ne apare ca o culme a seducţiei, precum fata de împărat curtată de nenumăraţi peţitori. Ni se sugerează astfel că orice poveste de dragoste şi-ar afla farmecul doar în această nefirească emulaţie fluşturatică. Meritul ultimului vers este că, prin şi, trecînd de la unu la multiplu, introduce o schimbare de perspectivă, tristeţea singurătăţii este brusc însufleţită, iar povestea de dragoste devine o epopee.


Două comentarii redundant repetitive: Infloreste (Monica Trif), una singura. (wyu). Cîteva fac precizări fără alt orizont: fără petale..... (Doina B), într-o scorbură (ion untaru), dincolo de gard (Puiu), vestejita (Puiu). Altele liricizează: de nu-mă-uita.... (Doina B), pierdută din sân.... (Doina B), are un nume (Puiu), ma mai asteapta (Puiu), insetata (Henriette Berge), trezeşte-amintiri (Doina B). În nota ei obişnuită, Anişoara interpretează şi explicitează un gînd: spart cercul firii (anisoara).


Doar Doina, care a prins rostul şi-ului în opoziţie cu o singură (doar), are două intervenţii apropiate de schimbarea de ton a originalului: şi-un roi de albine!... (Doina B), şi-atâta parfum!.... (Doina B). De fapt, ideea este aceea a faptului că o singură floare este mai mult decît suficientă...



miercuri, 26 noiembrie 2008

Versul original 10.3 coroniţă de stele



Versul lipsă este:


Nuntă în ceruri
coroniţă de stele

pe capul lunii


Vasile Moldovan (Faţa nevăzută a lunii)


Coroniţă de raze... (Doina B)
Coroniţa miresei... (Doina B)

pirostria miresei... (Doina B)
La zenit Lira .... (Doina B)

instelata sarcina (wyu)
revărsare de har (
anisoara)
cununa de umbre (ion untaru)
ce mai gramada de griji (Puiu)
pregatirile-au cazut (Puiu)
cine va pune cununa (Puiu)
ce pret o sa se puna (Puiu)
mii de stele cununa (Henriette Berge)
Patru saptamani (Puiu)

Cu o personificare, autorul închipuieşte o ceremonie mitologică. Recuzita siderală se află la îndemînă pentru a-i oferi cele necesare.


Versul din mijloc a fost uşor de aproximat, apropiind nunta de cunună, dovadă mulţimea comentariilor care-l surprinde: Coroniţă de raze... (Doina B), Coroniţa miresei... (Doina B), pirostria miresei... (Doina B), La zenit Lira .... (Doina B), instelata sarcina (wyu), mii de stele cununa (Henriette Berge).


Anişoara a resimţit sacralitatea evenimentului: revărsare de har (anisoara), în timp ce Untaru are anume îndoieli: cununa de umbre (ion untaru), pe care Puiu le confirmă cu asupra de măsură: ce mai gramada de griji (Puiu), cine va pune cununa (Puiu), ce pret o sa se puna (Puiu), pregatirile-au cazut (Puiu). Pentru că, în cele din urmă, orice minune durează doar... Patru saptamani (Puiu).



marți, 21 octombrie 2008

Versul original 5.2 florile de prun



Ultimul vers este:

Atîtea antene
racordate la Cosmos....
florile de prun

Vasile Moldovan (Ikebana)

padure de brazi (Monica Trif)
crengile de mar (Henriette Berge)
posibile întîlniri... (anisoara)
Castani in floare (Doina B)
ruşinea fetei (Doina B)
cântă natura (Doru Emanuel)
totusi tacere (sorin toma boc)
turnul babel (ion untaru)

Sigur, tot farmecul poemului constă în faptul că vorbeşte de comunicarea delicată a florilor de prun cu întregul univers. Şi, de fapt, mai curînd de capacitatea miraculoasă a acelor gingaşe antene de a stabili acordul fin, acord pe care, la vechile aparate de radio, îl făcea un dispozitiv special cu lumină verzuie numit ochiul magic. Doar cu mesajul primit din vibraţia lor abia perceptibilă, mai mult ghicită, ne racordăm şi noi la Marele Tot.

Mergînd pe aceeaşi linie a antenelor fragile, Henriette schimbă uşor cu crengile de mar (Henriette Berge), iar Doina alege antene mai erecte: Castani in floare (Doina B). Monica vede antene mai zdravene şi mai aproape de cer: padure de brazi (Monica Trif), în timp ce Doru mizează pe un coral unanim: cântă natura (Doru Emanuel).

Celelalte comentarii scapă ideea figurată şi iau antenele la propriu cu speranţă: posibile întîlniri... (anisoara), dezamăgire: totusi tacere (sorin toma boc) sau lamentare în ton biblic: turnul babel (ion untaru).

În mod bizar, dar argumentat zdravăn din punct de vedere teoretic, Doina crede că am cam pierdut racordul din moment ce ruşinea fetei (Doina B), cea mai îndreptăţită să îl stabilească, este ca şi epuizată.



vineri, 17 octombrie 2008

Versul original 4.3 pe frînghia de rufe


Versul mijlociu este:


Curtea pustie –

pe frînghia de rufe

rîndunelele


Vasile Moldovan (Primele viziuni I)


pe crengile uscate (Doina)

înşirate pe-o sârmă (Doina)
pe ancorele viţei (
Doina)

ce bine ca au venit (Henriette Berge)

doar cuibul mai așteaptă (Florinel)

cîrduri, cîrduri abia se văd (anisoara)

primavara asteapta (Puiu)
primii ei vizitatori (Puiu)
nimeni nu va astepta (Puiu)

in varful copacilor (Monica Trif)

după berze pleacă şi (Dan Norea)

şi-au părăsit cuibul şi (ion untaru)


Nimeni nu a mers pe ideea curtea pustie în sensul cel mai simplu de nelocuită. Luînd rîndunelele drept factorul răspunzător de popularea curţii şi legîndu-le, mai mult forţat, de un anotimp sau altul, completările nu s-au apropiat de versul original al cărui univers era unul domestic. Ideea, bine realizată, a poemului, se centrează pe curtea, iar dovada pustiirii ei este tocmai prezenţa rîndunelelor pe o ustensilă gospodărească rămasă nefolosită şi preluată în circuitul naturii. Nestingherite, rîndunelele şi-au găsit loc de popas.


Doina a fost foarte aproape, ba chiar a spus aproape totul: pe crengile uscate (Doina), înşirate pe-o sârmă (Doina), pe ancorele viţei (Doina), i-a lipsit doar cuvîntul revelator al trudei de zi cu zi – rufe. Şi Puiu a simţit consecinţa, dar a spus-o prea declarativ: nimeni nu va astepta (Puiu), nu printr-o imagine sugestivă.


Henriette a exprimat bucuria primăverii sosită chiar şi-n curtea fără stăpîn: ce bine ca au venit (Henriette Berge), Florinel o mai aşteaptă lîngă vechiul cuib împreună cu Puiu: doar cuibul mai așteaptă (Florinel), primavara asteapta (Puiu), Anişoare o întrezăreşte: cîrduri, cîrduri abia se văd (anisoara), iar Puiu şi Monica constată faptul împlinit: primii ei vizitatori (Puiu), in varful copacilor (Monica Trif).


Dan Norea şi Ion Untaru au ales uşor redundant toamna (explicînd de ce e curtea pustie): după berze pleacă şi (Dan Norea), şi-au părăsit cuibul şi (ion untaru).