Se afișează postările cu eticheta autori - Dumitru Radu. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta autori - Dumitru Radu. Afișați toate postările

joi, 19 noiembrie 2009

Versul original 46.3 Anticariat


Primul vers al poemului este:


Anticariat –
printre cărţi în vitrină
flori de liliac


Dumitru Radu - (RK martie 2008)


(manuela D.) albine la geam -
(
mvs) gandurile mele

(Mariko san) La librărie -

(Mariko san) design de sezon-

(Karla) expozitie-
(
Doina) amintiri ofilite
(
Doina) anticariat...
(
Doina) vibrând violet...


Simplitatea formulării, felul în care ea reuşeşte să estompeze vorbele pentru a ne focaliza privirea pe cele două imagini arată stăpînirea unei tehnici impecabile. Autorul este şi el doar un anonim trecător, privitor întîmplător al acelei vitrine. Imaginile în sine ne stîrnesc capacitatea de a medita, odată cu el, asupra a ceea ce vedem şi de a resimţi diferenţele dintre materia inertă, prăfuită a cărţilor şi culoarea vie, parfumată a florilor de liliac. Împătimitul cărţilor, ca şi vînzătorul, este pe moment descumpănit, sedus de năvalnicul avînt primăvăratic surdinizat în buchetul de flori delicate, dar pline de o insinuantă seducţie. (Comenatariul concursului din martie 2008)


(Doina) anticariat..., (Mariko san) La librărie -, (Karla) expozitie - merg pe aceeaşi idee a contrastului dintre flori şi exponate.


(manuela D.) albine la geam – adaugă contrastului o vibraţie în plus. (Mariko san) design de sezon – (cu nota de umor a observatorului detaşat) doar comentează, defineşte situaţia. (mvs) gandurile mele, ca şi (Doina) amintiri ofilite introduc indiscret persoana umană acolo unde imaginile trebuie să mărturisească singure.


(Doina) vibrând violet..., cochetînd cu amurgurile bacoviene, dă totuşi o notă de optimism imaginii.







sâmbătă, 4 iulie 2009

Versul original 33.6 sub roata căruţei



Ultimul vers este:


băltoaca din drum –

cîţiva nori se-mprăştie

sub roata căruţei


Dumitru Radu (Antologia ROMANIAN KUKAI)


(Sorin Toma BOC) sub roata carului

(doina b) sub paşi mărunţi,

(doina b) copii desculţi
(doina b) hulubi la scaldă...
(doina b) sub copite...
(doina b) dar vin alţii...

(Ioana Dinescu) în stropi noroioși
(Ioana Dinescu) în gui
țături
(Ioana Dinescu) pe voalul miresii


Ce se întîmplă de fapt: căruţa trece greoi prin balta din drum. Ce reţine, în spiritul haiku, autorul? El este atent la oglindiri şi corespondenţe, pentru el, cerul întreg se află în orice băltoacă şi călcătura banala şi apăsată a boilor are efecte nebănuite în lumea celestă. Nimic nu este condamnat la insignifianţă, nimic nu este vulgar şi trivial, nimic nu este plat şi inexpresiv. Oriunde şi oricînd poţi regăsi o tresărire, un palpit al marelui tot.


Începînd cu (Sorin Toma BOC) sub roata carului, care nu a uitat că e vorba de drum, completările caută şi găsesc un agent care să agite balta: (doina b) sub paşi mărunţi, (doina b) copii desculţi, (doina b) hulubi la scaldă..., (doina b) sub copite... deşi, cu atîta nelinişte, pierd continuitatea sintagmei.


Una din completări, deşi băltoaca e-n drum, o lasă neatinsă, oglindă netulburată, pentru perindarea norilor: (doina b) dar vin alţii...


Alte completări au notat şi alte mărunte evenimente provocate de tulburarea bălţii şi asociate cu împrăşierea norilor: (Ioana Dinescu) în stropi noroioși, (Ioana Dinescu) în guițături, (Ioana Dinescu) pe voalul miresii, ultima, ironică, ia în considerare contrastul dintre voalul alb şi macularea lui cu norişorii (noroioşi) ţîşniţi din baltă. Luate împreună, toate trei par să închipuie o scenă întreagă.



sâmbătă, 6 iunie 2009

Versul original 29.6 pe şotronul părăsit


Poemul complet este:


Lună plină -

pe şotronul părăsit

doar umbra şcolii


Dumitru Radu (Stîlpi de felinar)


(Eugen) in spatele teilor

(Anonim) in curtea ingradita
(
anisoara) pe braţe de marmură
(
Monica Trif) ramasa-n intuneric

(Mariko san) în curtea părăsită
(Mariko san) pe clădirile din jur
(clădirile din jur, umile, sunt stăpânite de umbra şcolii, o clădire impunătoare şi la propriu şi la figurat, şcoala fiind locul "metamorfozării" generaţiilor de tineri, sufletul unei comunităţi)

(delcrimar) pe terenul de handbal
(doina b) la Denii din Postul Mare
(doina b) pe aura unor sfinţi

(Ioana Dinescu) după bombardament
(Ioana Dinescu) se uită după mine
(Ioana Dinescu) mai neagră ca furul

(Anonim) la Denii,pe capu' popii

(Anonim) mai neagra in cerul gurii

(Karla) se metamorfozeaza

E vacanţă sau e doar noapte şi copiii dorm în paturile lor visînd şotronul? Curtea şcolii e goală şi, lipsită de însufleţirea jocurilor şcolarilor, pare pustie. Ce ne spune această imagine uşor dezolată? Doar în lumina tainică a lunii pline, într-un răspas meditativ, revelaţia este deplină: cel mai adesea, şcoala eclipsează, compromite, întunecă rosturile şi bucuriile copilăriei. Le umbreşte cu masivitatea ei greoaie, inexpresivă şi fadă.


Între lună şi umbra şcolii, trebuia închipuit ceva, trebuia montat un decor suplimentar şi înscenată o întîmplare plină de înţelesuri, neînţelesuri.


Fără rezonanţă. (Eugen) in spatele teilor – simplă localizare fără altă semnificaţie. (Anonim) in curtea ingradita – comite un pleonasm, prin definiţie curtea e un spaţiu împrejmuit în jurul..., şi pierde nişte silabe preţioase. (anisoara) pe braţe de marmură – cam abscons, o fi vreo statuie, dar cum s-o legi de şcoală şi de lună? (Monica Trif) ramasa-n intuneric – dacă-i lună plină este umbră, dacă-i întuneric nu e, mare dilemă. (Mariko san) în curtea părăsită – aici se observă clar abilitatea originalului: curtea fiind subînţeleasă, a introdus ceva mai puţin redundant – şotronul. (Mariko san) pe clădirile din jur – Mariko vrea să ne îndoctrineze şi laudă, cu ajutorul lunii, iluminismul. (delcrimar) pe terenul de handbal – deşi cu intenţie apropiată de original, cîtă diferenţă între handbal şi şotron. Dacă ţinteşte aceeaşi acuză la adresa şcolii, (Ioana Dinescu) mai neagră ca furul e un pic cam explicită şi anonimul, la pîndă, o taxează cu promptitudine: (Anonim) mai neagra in cerul gurii. (Karla) se metamorfozeaza – un neologism abstract şi fără noutate, necum semnificativă, de-a lungul zilei sau nopţii umbrele se tot schimbă.


Doar cîteva completări au simţit jocul de cuvinte pe care îl poate declanşa umbra: (doina b) la Denii din Postul Mare – nici ţipenie, enoriaşii lipsă, (doina b) pe aura unor sfinţi – cu o posibilă aluzie la macularea credinţei de către învăţămînul ştiinţific, pe care veşnicul anonim a şi persiflat-o: (Anonim) la Denii, pe capu' popii. (Ioana Dinescu) după bombardament – bănuiesc că a avut în vedere masivitatea şcolii din care totuşi a mai rămas ceva în picioare sau faptul că, aşa ruinată, clădirea nu mai e decît o “umbră”.


Cea mai reuşită: (Ioana Dinescu) se uită după mine - punînd accentul pe doar pentru a simţi sensul secund al şcolii rămase departe în urmă şi subţiată ca o umbră, poate mustrătoare, poate nostalgică...


Mă bucur să amintesc două versuri dint-un poem al lui Blaga, Întoarcere:


“Mult mă mustră frunza-ngustă.
Vîntul lacrima mi-o gustă.”






marți, 28 aprilie 2009

Versul original 24.1 adunînd-risipind



Tot poemul sună aşa:

Lopata pe lac

adunînd-risipind

soare şi sălcii


Dumitru Radu (Stîlpi de felinar)


(Anonim) oglinda sparta-n doua
(doina b) risipind imaginea-
(doina b) în mii de piese puzzle,
Monica Trif barca purtata de

(Karla) ciomageste cu naduf -

Exerciţiul era simplu, trebuia găsită o legătură între lopata de pe lac, soare şi sălcii. Toată lumea a imaginat scena unei bărci care trece printre imaginile soarelui şl sălciilor oglindite în lac.


Karla, în dispoziţie proastă, a văzut lopata aplicînd lacului o corecţie drastică: ciomageste cu naduf – (în plus a pus o linioară de despărţire falsă într-o propoziţie care continuă firesc în versul trei).


Monica a desconsiderat lopata, considerînd că barca poate fi propulsată doar de soare şi sălcii: Monica Trif barca purtata de.


Oglinda apei şi imaginile din ea au atras alte completări care pun pe seama lopeţii (Anonim) oglinda sparta-n doua sau tulburarea imaginilor reflectate: (doina b) risipind imaginea-, (doina b) în mii de piese puzzle.


Versul original este mai subtil, lopata nu mai are funcţie de propulsie, ea se rezumă la un joc nostalgic şi echivoc cu imaginile din apă. Într-un anume fel, ea face jocul contemplării, care şi ea adună şi risipeşte amintiri evocate de soarele şi sălciile clătinate pe undele lacului.



joi, 29 ianuarie 2009

Versul original 16.4 Nu se aud greieri



Întreg poemul sună astfel:


Octombrie pe ducă.

Nu se aud greieri –

tic-tac de ceasornic

Dumitru Radu (Luna în ţăndări)


in taraitul ploii (Puiu)

in casa pustie (Puiu)
il insoteste (Puiu)
de unde se aude (Puiu)
Ne tulbura somnul (Puiu)
si viata se scurge in (Puiu)
ia cu el timpul in (Puiu)
pe ram un măr.. (doina B)

măr pe-o rămurea (doina B)

măr pendulând .. (doina B)
iarna in prag (doina B)
măsor sfârşitu-n (doina B)
pe olan ploaia-n (doina B)
trece vremea in (doina B)
o gaură-n jgheab (doina B)

balansul leaganului, (Sorin Toma BOC)
aprind o lumânare (Karla)
toamna lui Vivaldi (Karla)
s-au dus dracu greierii (Karla)

Ideea din octombrie pe ducă este sensibilizată în următoarele versuri prin opoziţia dintre cîntecul greierilor şi ticăitul ceasornicului. Versurile nu se încadrează în canonul 5-7-5, cred deci că ar fi fost mai firesc versul Nu se mai aud greieri care nu mai avea ce încălca. Toamna tîrzie şi natura moartă sau amorţită, intrarea în bîrlog schimbă semnificativ şi registrul sonor al ambianţei. Monotonia vie şi fascinantă a melopeei greierilor este înlocuită de tic-tacul searbăd şi plictisitor al unui mecanism stupid. Timpul care pulsa pînă la stele se tîrîie acum obsesiv într-o odaie strîmtă.


Fără să găsească inspirata opoziţie greier-tic-tac, completările sînt sensibile la anxietatea interiorului privat de viaţa în natură, la ticăitul ceasului acompaniat de ţîrîitul ploii: in taraitul ploii (Puiu), in casa pustie (Puiu), il insoteste (Puiu), de unde se aude (Puiu), Ne tulbura somnul (Puiu), si viata se scurge in (Puiu), ia cu el timpul in (Puiu), pe olan ploaia-n (doina B), măsor sfârşitu-n (doina B), iarna in prag (doina B), trece vremea in (doina B) sau la anemicele gesturi pe care le mai observă afară: pe ram un măr.. (doina B), măr pe-o rămurea (doina B), măr pendulând .. (doina B), o gaură-n jgheab (doina B).


Doar Karla aminteşte cu o imprecaţie de greieri: s-au dus dracu greierii (Karla) şi le aprind(e) o lumânare (Karla), ascultînd în compensaţie toamna lui Vivaldi (Karla). Sorin a găsit şi el o modalitate de a exorciza duhul nefast al orologiului ticăit: balansul leaganului, (Sorin Toma BOC).



miercuri, 28 ianuarie 2009

Versul original 16.3 Pe bradul de Crăciun


Primul vers al poemului este:


Pe bradul de Crăciun,

despuiat de daruri,

două vrăbii

Dumitru Radu (Luna în ţăndări)


Iarna- în nucul,mărul etc. (Karla)
Sub zapadă –câmp (Karla)

In bradul de Crăciun... (Doina B)
Pe ramul fără ace (Doina B)
Pe umilitul brad, (Doina B)
Pe gardul de sprijin (Doina B)
Pe bradul aruncat... (Doina B)

In cuibul berzei (Puiu)
Toamnă.
Ȋn mărul (Doru Emanuel)

Şi aici, kireji, marcat de virgulă, nu este şi unul sintactic, sintagma continuă firesc şi în versul trei. O pauză, în care se produce o schimbare de sens semnificativă, există totuşi, bradul de Crăciun redevine sălaş al vrăbiilor, destinaţia sa silnică este recuperată de natură. Unii ar spune că aici e vorba de paradox, eu văd mai curînd o observaţie atentă a unui fapt firesc şi real, dar oarecum neaşteptat, care ne pune pe gînduri. Bradul de Crăciun poate fi unul împodobit în casă şi acum aruncat, dar poate, la fel de bine, să fie unul din curtea casei rămas viu şi dezafectat din funcţia sa festivistă.


Cele două versuri duceau lesne gîndul In bradul de Crăciun... (Doina B), Pe ramul fără ace (Doina B), Pe umilitul brad, (Doina B), Pe bradul aruncat... (Doina B) şi un pic mai puţin la Iarna- în nucul,mărul etc. (Karla), Sub zapadă –câmp (Karla), Pe gardul de sprijin (Doina B), In cuibul berzei (Puiu), Toamnă. Ȋn mărul (Doru Emanuel).



marți, 27 ianuarie 2009

Versul original 16.2 prispa cu greieri



Ultimul vers este:


Atît a rămas

din poveştile verii:

prispa cu greieri

Dumitru Radu (Luna în ţăndări)


Singuratatea (Puiu)
nici un ban in cont (Puiu)
dorul de tine (Puiu)
floarea uscata (Puiu)
cateva file (Puiu)

visul unei nopti (Sorin Toma BOC)

o amintire, (Karla)

amintirea lor. (Karla)
cerul cu stele, (Karla)

un gol în suflet, (Karla)

povestea verii. (Karla)
leaganul sub nuc. (Karla)
mireasma de fân, (Karla)

cerdacul cu flori. (Karla)
glasul paşilor. (Karla)
nucul,teiul despuiat (Karla)
gâze,ţânţari, (Karla)

greieri in tindă, (Karla)

prispă,vatră,casă. (Karla)
vatra,casa, (Karla)

prispa,tinda pustie, în doliu. (Karla)

glasul de vrăbii... (Doina B)

bunicii (Doina B)

greierul sub prag. (Doina B)

frunze in ierbar. (Doina B)

bradul cu vrăbii.. (Doina B)

vâscul pe stejar (Doina B)


Poemul reuşeşte prin formularea sa să împletească în tristeţea evocării nostalgia faţă de trecerea anotimpului fastuos al verii cu aceea faţă de trecerea vieţii şi faţă de îmbătrînirea iremediabilă a satului. Toate se concentrează în cîntecul, de-acum tomnatic, al greierilor pe vechea prispă. Greierii, aceeaşi care dădeau adîncime verilor fabuloase, cîntă acum doar balade.


De la robinet:


Singuratatea (Puiu), nici un ban in cont (Puiu), dorul de tine (Puiu), floarea uscata (Puiu), cateva file (Puiu), numai trei versuri (Puiu) – solist printre greieri, Puiu căinează nechibzuinţa cîntăreţului.


Karla le-a îngrămădit pe toate în pod: o amintire, (Karla), amintirea lor. (Karla), cerul cu stele, (Karla), un gol în suflet, (Karla), povestea verii. (Karla), glasul paşilor. (Karla), nucul,teiul despuiat (Karla), gâze,ţânţari, (Karla), prispă,vatră,casă. (Karla), vatra,casa, (Karla), prispa,tinda pustie, în doliu. (Karla).


Doina le ţine la vedeare: glasul de vrăbii... (Doina B), bunicii (Doina B), frunze in ierbar. (Doina B), bradul cu vrăbii.. (Doina B), vâscul pe stejar (Doina B)


Salvate din pustiul toamnei:


leaganul sub nuc. (Karla), mireasma de fân, (Karla), cerdacul cu flori. (Karla), greieri in tindă, (Karla),


greierul sub prag. (Doina B)


O menţiune pentru aluzia livrescă (honkadori):


visul unei nopti (Sorin Toma BOC) (se subînţelege – de vară)




sâmbătă, 24 ianuarie 2009

Haiku 15.6 Toamnă de aur



Iată primul vers:


Toamnă de aur.

În palma care cere

doar o monedă

Dumitru Radu (Luna în ţăndări)


Stropii de ploaie (Puiu)
Numai cativa fulgi (Puiu)
Pun o bancnota (Puiu)
Cate sperante (Puiu)

Mulţi trec ,puţini dau- (Doina B)
Mila Domnului- (Doina B)
Nu-ţi pot ghici - (Doina B)
Din atât belşug- (Doina B)
Trupuri defilând- (Doina B)
priviri în pământ....
(Doina B)
săracii avuţi..... (Doina B)
Cutia milei. (Karla)
Sa se bucure? (Karla)
Batran in zdrenţe. (Karla)
Hagi Tudose. (Karla)
Niciun trecator. (Karla)
Cazinoul plin. (Karla)

sfarsitul zilei - (Sorin Toma BOC)
Te pierd (
Plimbareatza)

Poemul are kigo în primul vers. Toamnă de aur îi permite autorului să realizeze o antiteză între bogăţia peisajului şi penuria din palma cerşetorului. Se pare că abundenţa coloristică a naturii nu reuşeşte să desfacă baierele pungilor trecătorilor. Aurul toamnei nu se converteşte în compasiune. Doar dacă nu cumva, fascinat de splendoarea toamnei, cerşetorului... i-au scăpat printre degete celelalte monede.


Versul doi începe cu majusculă, iar următoarele două formează o sintagmă unitară, e un semn că la sfîrşitul primului vers a fost kireji, că între el şi celelalte trebuie să existe o diferenţă. Era deci firesc ca versul completat să fie diferit ca imagine sau ca idee de celelalte două şi să nu se lege cu ele într-o unitate de sintactică şi de sens.


Au marcat kireji după primul vers: Mulţi trec, puţini dau - (Doina B), Mila Domnului - (Doina B), Trupuri defilând - (Doina B), Nu-ţi pot ghici - (Doina B), priviri în pământ... (Doina B), săracii avuţi... (Doina B), Cutia milei. (Karla), Sa se bucure? (Karla), Batran in zdrenţe. (Karla), Hagi Tudose. (Karla), Niciun trecator. (Karla), Cazinoul plin. (Karla) – este însă un kireji formal, fals, mincinos, pentru că, evident, pedalează pe aceeaşi idee din următoarele două versuri: lipsa compasiunii. Diferenţa reală de sens nu se observă.


În schimb, la Puiu, toate completările, întregesc o singură propoziţie: Stropii de ploaie (Puiu), Numai cativa fulgi (Puiu), Pun o bancnota (Puiu), Cate sperante (Puiu).


Te pierd (Plimbareatza) este, cel puţin pentru mine, imposibil de legat de ceea ce urmează.


O singură completare marchează o diferenţă evidentă de imagine şi de sens: sfarsitul zilei - (Sorin Toma BOC) şi linioara capătă astfel greutate. Următoarele două versuri sînt acum mult mai dureroase decît erau după cele care acuzau tot felul de metehne umane. Şi versul Doinei: Din atât belşug - (Doina B) ar fi bun, dar prea face propoziţie cu celelalte două şi cochetează cu aurul toamnei de care noi n-aveam ştire (pînă la deconspirarea originalului).