Se afișează postările cu eticheta autori - Ion Roşioru. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta autori - Ion Roşioru. Afișați toate postările

miercuri, 29 aprilie 2009

Versul original 24.2 poem într-un vers


Ultimul vers este:


Un singur mac

în tot lanul de grîu –

poem într-un vers


Ion Roşioru (Stîlpi de felinar)


(aserb) vuiesc tractoare

(aserb) veseli copiii

(doina b) erbicidare.
(doina b) vedetă-n roşu....
(doina b) unicitate....

(Anonim) basma rosie

(Beletty) sa-l ardem pe rugul verii.

(Mariko) splendoarea verii

(Karla) peisaj unic
(Karla) odisee,suflet candid


Autorul reuşeşte să schimbe registrul cu subtilitate, diferenţa de planuri asigură un acord mai vibrant între cele două imagini. Unicitatea nu este rostită abstract, dar este prezentă în cei doi de un care-şi răspund unul altuia. Poemul într-un vers este echivalentul emoţional al macului singuratic.


Se vede diferenţa mai ales cînd completarea nu aduce nimic nou, ci se pronunţă doct, printr-o abstracţie, asupra primei imagini: (doina b) unicitate...., (Karla) peisaj unic sau concluzionează liric: (Karla) odisee,suflet candid. Este modul pleonastic de a repeta fără har ceea ce era cuprins în versurile anterioare.


Tot continuări fără nicio metamorfoză sînt: (aserb) vuiesc tractoare, (aserb) veseli copiii, (Mariko) splendoarea verii, (doina b) erbicidare. – sînt simple adaosuri deductibile, lipsite de orice surpriză, care parcă turtesc relieful firav al macului. În schimb, (Beletty) sa-l ardem pe rugul verii (mult prea lung) deschide perspectiva unui discurs belicos, nepotrivit atitudinii contemplative, neimplicate a haiku-ului, care nu mai construieşte nimic alături.


(doina b) vedetă-n roşu... consumă versul pentru a spune ceea ce, de fapt, ştiam. Trebuia doar să găsim altceva cu care macul să poarte un dialog fără cuvinte. Şi (Anonim) basma roşie reuşeşte la superlativ acest lucru. S-a schimbat planul şi registrul emoţional într-unul posibil erotic. Comparaţia sau deducţia sînt doar subînţelese, ludice, ne lasă pe noi să facem substituţia. Să fie ea acolo sau distanţa e încă prea mare?



joi, 12 martie 2009

Versul original 20.3 portretul bunicului



Versul lipsă a fost găsit:


Cireş înflorit –

portretul bunicului

în decembrie


Ion Roşioru (Stîlpi de felinar)


(Mariko san) clătite cu dulceaţă
(Doina B) privindu-mă -n oglindă
(
Mihnea Simandan) festivalul sakura

(Andrei S) norii grei, învolburaţi
(
aserb) visez la primăvară
(
Doru Emanuel) ce dulce-i amintirea
(
Doru Emanuel) uitată-i mireasma
(Karla) era parul bunicii

(Mariko san) fotografia mamei


Poemul pune în paralel două imagini. Oarecum în opoziţie, cireşul primăvăratec şi bunicul în iarna vieţii. Floarea cireşului pare să contamineze însă şi fizionomia bunicului. Faţă-n faţă cu minunea reiterată a naturii, chipul albit al bunicului reflectă aceeaşi bucurie a izbucnirii impetuoase a primăverii.


Puţină revoltă împotriva paradoxalei apropieri e totdeauna binevenită, poate declanşa o fructuoasă căutare. Dovadă este reuşita Karlei: era parul bunicii, entuziasta preluare de către Mariko san: fotografia mamei şi revelaţia impenitentă a Doinei: privindu-mă -n oglindă.


Alte completări au lăsat separate cele două planuri şi anotimpuri (considerînd ilegitim că ar exist în poem două kigo-uri): (Mariko san) clătite cu dulceaţă, (Andrei S) norii grei, învolburaţi, (aserb) visez la primăvară, (Doru Emanuel) ce dulce-i amintirea, (Doru Emanuel) uitată-i mireasma.


Completarea lui Mihnea Simandan, festivalul sakura, păcătuieşte situînd sakura în decembrie, dar şi prin faptul că sakura nu aduce nimic nou din moment ce deja s-a spus cireş înflorit.