Se afișează postările cu eticheta originalul s 19. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta originalul s 19. Afișați toate postările

luni, 9 martie 2009

Versul original 19.7 de la păpădii



Poemul în întregime este:


noapte de april –

luna primind lumină

de la păpădii


Vasile Moldovan (Stîlpi de felinar)


(Andrei S) De la rîul alb
(Andrei S) Dansând cu astre

(Sorin Toma BOC) de la lumanari

(Mariko san) Dela focul sfânt

aserb Odată cu noi.

(Doina B) pomii in floare

(Doina B) cireş,zarzăr.cais..

(Anonim) de la licurici.

(Doina B) de la păpădii.
(
Mihnea Voicu Simandan) soarele ascuns


Autorul nu ne spune cît de impresionat este de strălucirea păpădiilor din pajişte chiar şi după apusul soarelui. Estetica haiku-ului refuză cu discreţie implicarea emoţională personalizată. El alege însă un mod indirect de a comunica expresiv ceea ce îl impresionează recurgînd la o hiperbolă. Nu luna, prea palidă, luminează pajiştea, ci galbenul păpădiilor iradiază paradoxal către lună.


Respectînd structura firească a sintagmei de după kireji, completările au găsit şi alte surse de lumină: (Andrei S) De la rîul alb, (Sorin Toma BOC) de la lumanari, (Mariko san) Dela focul sfânt, (Anonim) de la licurici., unele făcînd aluzie la noapte de Înviere, culminînd cu ghicirea versului original (Doina B) de la păpădii.

Celelalte completări nu mai încheagă o sintagmă coerentă cu versul doi: (Andrei S) Dansând cu astre, (Doina B) pomii in floare, (Doina B) cireş,zarzăr.cais.., (Mihnea Voicu Simandan) soarele ascuns.


Singura care se salvează este: aserb Odată cu noi. care sugerează că şi luna primeşte, odată cu creştinii prezenţe la ceremonia Învierii, simbolica lumină.



joi, 5 martie 2009

Versul original 19.6 o femeie urîtă



Tot poemul este:


prunii în floare –

o femeie urîtă

priveşte-n pămînt


Manuela Miga (Stîlpi de felinar)


(Sorin Toma BOC) garbov de ani, bunicul
(
Monica Trif) nici greierul nu mai

(Andrei S) soarele măiastru

(Mariko san) Doar el, nefericitul
(
aserb) stejarul din curte, iar
(
Doru Emanuel) doar cumpăna fântânii
(
Doru Emanuel) doar bătrâna cumpănă

(Doina B) om,nepătruns de frumos
(Doina B) nepăsător la frumos...

Părerea Manuelei Miga este:


“Prunul, primul copac care înfloreşte în Japonia deja din februarie, este simbol al feminităţii (mai vechi şi mai puternic decât cireşul, salcia, glicina), legat şi de festivalul fetiţelor, Hina Matsuri, care are loc pe 3.03 în fiecare casă în care sunt fete.


Contrastul, violent, este între frumuseţea nouă şi roditoare a florilor şi urâţenia femeii mature care, după un prim moment de încântare, se compară cu ele şi e copleşită de sentimente dureroase pe care le ascunde privind în jos.”


Privirea-n pămînt e un semn al ruşinii, al deprimării, al preocupării excesive care te sustrage de la observarea minunilor firii. E într-un fel o lipsă de disponibilitate şi de generozitate, o închidere în sinele obsesiv care nu se mai dăruieşte celor din afară ca să se reîmprospăteze împuternicit de ele.


Nu doar urîţenia priveşte-n pămînt, ci şi bătrîneţea obosită: (Sorin Toma BOC) garbov de ani, bunicul, omul amărît şi întristat: (Mariko san) Doar el, nefericitul, cel indolent şi apatic (Doina B) om,nepătruns de frumos, (Doina B) nepăsător la frumos...


Doru vede însă şi nefasta predestinare a... cumpenei, silită să privescă mereu în adîncuri: (Doru Emanuel) doar cumpăna fântânii, parcă îmbătrînită prematur de atîtea griji: (Doru Emanuel) doar bătrâna cumpănă.


Dacă (Monica Trif) nici greierul nu mai priveşte în pămînt (deşi greierii nu prea cîntă aşa devreme), e greu de acceptat că ar face-o (Andrei S) soarele măiastru sau (aserb) stejarul din curte, iar.



marți, 3 martie 2009

Versul original 19.5 „Au înflorit prunii...”



Poemul întreg este:


Mesaj pe robot –

„Au înflorit prunii...”

şi-apoi tăcere


Elena Manta-Ciubotariu (Stîlpi de felinar)


(Mariko san) "Nu pot veni la tine"
(Mariko san) Iar vocea ta stridentă
(
Monica Trif) tiuit de pisica

(Sorin Toma BOC) au revenit cocorii
(Andrei S) "Te iubesc, dar trebuie..."

(Karla) o usa sa tranteste

(Mariko) Cireşul meu e-n floare


Manuela Miga e de părere că:


“Să fi fost al unei femei, ori al unui bărbat glasul care a lăsat mesajul? E o invitaţie erotică, un reproş, o aducere aminte a ceea ce a fost cândva, deoarece nu cred deloc că e vorba de probleme de pomicultură. Aceste posibilităţi multiple fac misterul şi valoarea poemului care are, în plus, pudoarea de a media mesajul prin intermediul robotului. Nu avem nici o sugestie despre cum va reacţiona cel căruia i s-a adresat. Un haiku deschis.”


Abia după ce am postat propunerea, mi-am dat seama că am mai făcut-o o dată, dar atunci lipsea ultimul vers. Puteţi vedea cum s-a completat atunci aici: http://tinyurl.com/5zvuru.


Plecînd de la părerea Manuelei şi de la punctele de suspensie de după înregistrarea robotului, îmi place să cred că mesajul este simultan o exclamaţie şi o invitaţie la contemplarea prunilor înfloriţi (cu sau fără companie erotică). Tăcerea din final este de fapt cadrul sau comentariul extins al evenimentului. Cel care a lăsat mesajul abia a ieşit din muţenie şi s-a reîntors la ea.


Cîteva comentarii intră doar în jocul nesemnificativ al unei banale înregistrări fără miză: (Mariko san) "Nu pot veni la tine", (Mariko san) Iar vocea ta stridentă, (Karla) o usa sa tranteste, (Andrei S) "Te iubesc, dar trebuie...", chiar dacă replica este una şovăitor emoţională.


Doar două completări anunţă, ca şi originalul, un „eveniment” revelator: (Sorin Toma BOC) au revenit cocorii, (Mariko) Cireşul meu e-n floare.


Monica sînt curios care e sunetul pe care-l evoci: (Monica Trif) tiuit de pisica. Poţi să-l înregistrezi şi pe robotul nostru: http://vocaroo.com/?




luni, 2 martie 2009

Versul original 19.4 Storc ciorapul ud



Primul vers este:


Storc ciorapul ud –

în pantof încă-o baltă

de primăvară


Mioara Gheorghe (Stîlpi de felinar)


(Sorin Toma BOC) gaura in nori -
(
Monica Trif) sare o broasca-

(Mariko san) Luna lui Marte -

(Mariko san) Gaură-n talpă -

(Andrei S) Un ochi priveşte -
(Mariko san) Picură ţurţuri -

(Doina B) Ciorapi la soare-

Poemul are o subtilă gradare către un final optimist şi recuperator. Şi ciorapul ud, şi balta din pantof, necazuri cotidiene, se convertesc în semne ale bucuriei primăvăratece. Există o cumulare a neplăcerilor care, în ultimul vers, e învinsă de dovezile indubitabile ale schimbării anotimpului.


Privind în dreapta completărilor, simt şi eu o împrimăvărare, la toate a înmugurit linioara kireji-ului după gardul de lîngă balta din pantof.


O parte dintre completări sînt redundante: (Mariko san) Luna lui Marte -, (Mariko san) Gaură-n talpă -, (Andrei S) Un ochi priveşte, (Mariko san) Picură ţurţuri -, pentru că repetă ceea ce există implicit în versurile următoare.


Două acompaniază necazul din pantof cu semnele de vitalitate primăvăratecă: (Monica Trif) sare o broasca-, (Doina B) Ciorapi la soare-. Poate şi (Sorin Toma BOC) gaura in nori – ţinteşte tot acolo dar nu prinde centru ţintei.



sâmbătă, 28 februarie 2009

Versul original 19.3 seara de poezie



Versul lipsă este:


Fluturele alb –

seara de poezie

poate începe


Ioan Găbudean (Stîlpi de felinar)


(Sorin Toma BOC) concertul culorilor
(Sorin Toma BOC) simfonia florilor
(Monica Trif) doina ciobanului
(Doina B) combaterea chimică
(Doina B) balul de caritate
(Doina B) spectacolul Cio-Cio-San
(Doina B) concursul de hayku-uri
(Mariko san) Zbor şovăielnic,vara
(Mariko san) Un ou minuscul, viaţa
(Mariko san) Ospăţul lui cu varză
(Mariko san) pe pleoapă,somnul dulce
(Andrei S) ceremonia nunţii

Manuela Miga este foarte laconică: “Extrem de liric, idealist, pur.” Într-adevăr, simbolul şi semnalul sînt aievea şi ceremonia debutează cu tot fastul. Comentatorii trebuiau doar să interpreteze cui trebuie să dea startul fragilul fluturat de aripi. Şi ei s-au împărţit în două grupe.


Unii, mai prozaici, au luat drastice măsuri inginereşti: (Doina B) combaterea chimică sau au lansat avertismente: (Mariko san) Ospăţul lui cu varză. Alţii, au aţipit (Mariko san) pe pleoapă,somnul dulce, dînd undă verde verii: (Mariko san) Zbor şovăielnic,vara şi, de ce nu, vieţii: (Mariko san) Un ou minuscul, viaţa.


Cei mai mulţi au simţit că e rost de ceremonial: (Andrei S) ceremonia nunţii, (Doina B) balul de caritate, (Doina B) spectacolul Cio-Cio-San, trecut pe nesimţite în metaforă: (Sorin Toma BOC) concertul culorilor, (Sorin Toma BOC) simfonia florilor, (Doina B) concursul de hayku-uri. Numai Monica s-a întors în pajişte: doina ciobanului.




Versul original 19.2 În miere de mai



Iată şi primul vers:


În miere de mai –

o viespe înecată

în fericire


Emilia Dumitrescu (Stîlpi de felinar)


(Doru Emanuel) Miere pe masă
(Sorin Toma BOC) paharul cu vin -
(Mariko san) Corola de crin -
(
aserb) bondar inamic

(Andrei S) brumărel este aici -
(Andrei S) brumărel sosit -

(Karla) Roua cerului.


Ca şi albina, viespea e ahtiată după nectar şi miere, dar nu e şi o producătoare. Mierea de mai e prima tranşă de miere din an şi astfel un simbol al unui prim moment de abundenţă şi prisos. Opoziţia şi atracţia dintre miere şi viespe, mierea de mai ca un însemn al primăverii deplin instalate şi al unui huzur fericit printre salcîmii înfloriţi ne fac să ne gîndim la beatitudinea nemeritată pe care o încercăm la finele anotimpului în postura parazitară de viespi pline de venin.


Completările au înecat viespea, după inspiraţia fiecăruia, în (Doru Emanuel) Miere pe masă, (Sorin Toma BOC) paharul cu vin -, (Mariko san) Corola de crin –, (Karla) Roua cerului.


Nu prea inspirate: (
aserb) bondar inamic, (Andrei S) brumărel este aici -, (Andrei S) brumărel sosit – care, centrate pe înec, ratează fericirea.



miercuri, 25 februarie 2009

Versul original 19.1



Întregit cu ultimul vers, poemul este:


Oprită sania

la uşa crîşmei –

între timp s-a topit zăpada


Olimpia Brendea Deşliu (Stîlpi de felinar)


(Doina B) in zori tot acolo
(Doina B) deja e noroi
(Doina B) pân la topire
(Doina B) crâşmarul plecat

(Anonim) zapada scarţâind.

(tiktakro.) tristete in iarna.
(
Doru Emanuel) de veghe luna

(Mariko san) Rabdă calul, rabdă...
(Mariko san) Tablou de Hokusai

(Monica Trif) niciun copil

(Karla) sporturi de iarna !
(Karla) un toi pentru Mos Craciun
(Karla) o tuica fiarta
(Karla) bietul ANIMAL !
(Karla) se inmoaie...CRIVATU!
(Karla) zapada se topeste

(Sorin Toma BOC) mai ninge inca
(Sorin Toma BOC) urmele sterse

(aserb) cadouri multe

(Andrei S) mireasa aşteaptă


La cîteva din poemele săptămînii 19, mă bucur să adaug şi părerile Manuelei Miga. Iat-o pe cea referitoare la poemul de faţă:


<<Un senryu care ar arăta mai bine aşa:


la uşa crâşmei

sania –

între timp zăpada s-a topit


E mai „haiku” sa nu precizăm staţionarea săniei (inversiunea „oprită sania” e mai degrabă din pământul liricii occidentale), să lăsam să se subînţeleagă (aici ne ajută „între timp”). Întâi plasăm locul acţiunii, apoi atragem atenţia asupra subiectului; un singur cuvânt are mai multă greutate şi contrastează fericit cu multitudinea silabelor si informaţiei din ultimul vers.>>


Evident că, fără s-o spună expres, poemul vorbeşte de năravul beţiei, dar ironia este surdinizată, vedem doar sania rămasă pe uscat (sau în noroi) şi ne gîndim la bieţii cai. Ultimul vers era destul de previzibil, să vedem cum s-au descurcat comentatorii.


În mod ciudat, unii s-au gîndit la (Karla) un toi pentru Mos Craciun, (aserb) cadouri multe.


Rezumîndu-se la tablou, alţii s-au descurajat: (tiktakro.) tristete in iarna., (Monica Trif) niciun copil sau, mai voioşi, au închipuit un popas între (Karla) sporturi de iarna ! Cîţiva au completat tabloul cu amănunte: (Anonim) zapada scarţâind., (Doru Emanuel) de veghe luna, (Doina B) crâşmarul plecat, (Karla) o tuica fiarta, (Karla) se inmoaie... CRIVATU!, (Sorin Toma BOC) mai ninge inca, iar alţii au luat grija cailor: (Mariko san) Rabdă calul, rabdă..., (Karla) bietul ANIMAL ! (aici, după majuscule, pare a fi şi o aluzie la stăpîn !).


Consecinţele, mai mult sau mai puţin aşteptate, după cum sîntem centraţi pe darul beţiei sau pe capriciile vremii, au fost remarcate de: (Doina B) in zori tot acolo, (Doina B) deja e noroi, (Doina B) pân la topire, (Karla) zapada se topeste, (Sorin Toma BOC) urmele sterse. Remarcabil prin introducerea unui alt motiv: (Andrei S) mireasa aşteaptă.


Neaşteptat prin discreţie: (Mariko san) Tablou de Hokusai.