Se afișează postările cu eticheta autori - Olimpia Brendea-Deşliu. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta autori - Olimpia Brendea-Deşliu. Afișați toate postările

vineri, 10 aprilie 2009

Versul original 21.4 Pocneşte tîrziu



Iată şi primul vers:


Pocneşte tîrziu

mobila de mahon –

sfîrşit de vară


Olimpia Brendea Desliu (Stîlpi de felinar)


(Mihnea Voicu Simandan) geamul de langa

(doina B) În odăi pocnind

(Karla) Tarziu sfarseste

(Mariko san) Nu mai luceşte

(Kallya SIC) Vîntul dezbracă
(
Doru Emanuel) stins lucitoare
(
Doru Emanuel) în nuanţe brune

(rocsana) inocenta pierduta fiindu-mi pe

Pornind de la ultimul vers, putem merge pe un scenariu al unui moment de stază existenţială şi de rememorare nostalgică a tumultului trecut al verii. Pocnetul mobilei în încăperea tăcută, efect firesc al tensiunilor din lemn la schimbările climatice, provoacă o tresărire declanşatoare a fluxului memoriei. Sfîrşitul de vară în atingere cu mahonul face însă ca nostalgia să se amplifice către apusul unei epoci. N-am mai auzit de mult mobila pocnind, poate că materialele noi nu mai au acea încordare delicată, s-a pierdut însă şi acea dispoziţie de însingurare meditativă propice tresăririlor şi explorării molcome a trecutelor vremi. O remarcă pentru acel cuvînt care concentrează în el parcă întreaga nostalgie şi dă o indicaţie de tonalitate întregului poem – tîrziu. Cu o sugestie discretă de ireversibil.


Fără posibilităţi de tresărire adaosurile care localizează doar: (Mihnea Voicu Simandan) geamul de langa, precizează: (Doru Emanuel) în nuanţe brune, se lamentează: (Karla) Tarziu sfarseste, (Mariko san) Nu mai luceşte, (rocsana) inocenta pierduta fiindu-mi pe. O situare mai insolită a mobilei face (Kallya SIC) Vîntul dezbracă care vorbeşte, cred, de mobila scoasă în stradă, în curte, în cîmp.


(Doru Emanuel) stins lucitoare surprinde, de data asta în surdină, aceeaşi dispoziţie sufletească de faţă cu lucrurile care apun cu o demnitate fanată. Iar (doina B) În odăi pocnind evocă aceeaşi atmosferă ca originalul, adăugînd încă o scăpărare în putregaiul amintirilor: amnarul odăilor pe cremenea mahonului.



joi, 9 aprilie 2009

Versul original 21.3 un greier sporovăind


Poemul întreg este:


Suit în amvon –

un greier sporovăind

singurătăţii


Olimpia Brendea Desliu (Stîlpi de felinar)


(doina b) paing ţinând predica

(Karla) un greere se confeseaza,predica
(
Mihnea Simandan) preotul vorbeste

(Doru Emanuel) Iisus predică doar
(
Doru Emanuel) Liturghie spusă doar
(Anonim) preot bătrân predică

(Kallya SIC) preot bătrân predică

Suit în amvon atrăgea după sine ideea de predică. Dar asta sună deja pleonastic chiar dacă actorii care predică sînt diferiţi: (doina b) paing ţinând predica, (Karla) un greere predica, (Mihnea Simandan) preotul vorbeste, (Doru Emanuel) Iisus predică doar, (Doru Emanuel) Liturghie spusă doar, (Anonim) preot bătrân predică, (Kallya SIC) preot bătrân predică.


Ideea originalului a fost tocmai să scape de această predeterminare. Poate că amvonul nu este locul cel mai nimerit pentru un greier. Şi într-un fel, el ştie asta din moment ce, aflat în acea postură incitantă (şi oarecum compromiţătoare pentru cel care ar predica în van singurătăţii), găseşte că singurătatea este un minunat interlocutar pentru a sporovăi la nesfîrşit. La ce bun să predici cînd poţi să stai de taină?


Karla se apropie de acest înţeles: un greere se confeseaza.



miercuri, 25 februarie 2009

Versul original 19.1



Întregit cu ultimul vers, poemul este:


Oprită sania

la uşa crîşmei –

între timp s-a topit zăpada


Olimpia Brendea Deşliu (Stîlpi de felinar)


(Doina B) in zori tot acolo
(Doina B) deja e noroi
(Doina B) pân la topire
(Doina B) crâşmarul plecat

(Anonim) zapada scarţâind.

(tiktakro.) tristete in iarna.
(
Doru Emanuel) de veghe luna

(Mariko san) Rabdă calul, rabdă...
(Mariko san) Tablou de Hokusai

(Monica Trif) niciun copil

(Karla) sporturi de iarna !
(Karla) un toi pentru Mos Craciun
(Karla) o tuica fiarta
(Karla) bietul ANIMAL !
(Karla) se inmoaie...CRIVATU!
(Karla) zapada se topeste

(Sorin Toma BOC) mai ninge inca
(Sorin Toma BOC) urmele sterse

(aserb) cadouri multe

(Andrei S) mireasa aşteaptă


La cîteva din poemele săptămînii 19, mă bucur să adaug şi părerile Manuelei Miga. Iat-o pe cea referitoare la poemul de faţă:


<<Un senryu care ar arăta mai bine aşa:


la uşa crâşmei

sania –

între timp zăpada s-a topit


E mai „haiku” sa nu precizăm staţionarea săniei (inversiunea „oprită sania” e mai degrabă din pământul liricii occidentale), să lăsam să se subînţeleagă (aici ne ajută „între timp”). Întâi plasăm locul acţiunii, apoi atragem atenţia asupra subiectului; un singur cuvânt are mai multă greutate şi contrastează fericit cu multitudinea silabelor si informaţiei din ultimul vers.>>


Evident că, fără s-o spună expres, poemul vorbeşte de năravul beţiei, dar ironia este surdinizată, vedem doar sania rămasă pe uscat (sau în noroi) şi ne gîndim la bieţii cai. Ultimul vers era destul de previzibil, să vedem cum s-au descurcat comentatorii.


În mod ciudat, unii s-au gîndit la (Karla) un toi pentru Mos Craciun, (aserb) cadouri multe.


Rezumîndu-se la tablou, alţii s-au descurajat: (tiktakro.) tristete in iarna., (Monica Trif) niciun copil sau, mai voioşi, au închipuit un popas între (Karla) sporturi de iarna ! Cîţiva au completat tabloul cu amănunte: (Anonim) zapada scarţâind., (Doru Emanuel) de veghe luna, (Doina B) crâşmarul plecat, (Karla) o tuica fiarta, (Karla) se inmoaie... CRIVATU!, (Sorin Toma BOC) mai ninge inca, iar alţii au luat grija cailor: (Mariko san) Rabdă calul, rabdă..., (Karla) bietul ANIMAL ! (aici, după majuscule, pare a fi şi o aluzie la stăpîn !).


Consecinţele, mai mult sau mai puţin aşteptate, după cum sîntem centraţi pe darul beţiei sau pe capriciile vremii, au fost remarcate de: (Doina B) in zori tot acolo, (Doina B) deja e noroi, (Doina B) pân la topire, (Karla) zapada se topeste, (Sorin Toma BOC) urmele sterse. Remarcabil prin introducerea unui alt motiv: (Andrei S) mireasa aşteaptă.


Neaşteptat prin discreţie: (Mariko san) Tablou de Hokusai.



miercuri, 24 decembrie 2008

Versul original 13.2 în coaja de nucă



Poemul întreg sună aşa:


Grădina tristă –

în coaja de nucă

ploaia-şi face cuib


Olimpia Brendea Deşliu (Luna în ţăndări)


Langa o barza schioapa (Puiu)

Ce-o sa cloceasca daca (Puiu)

Pentru care prieten (Puiu)

In palaria veche (Puiu)

elegie de toamnă (Wyu)

în casa rândunicii (Doina B)
printre ramuri golaşe..
(Doina B)
în urmele paşilor.... (Doina B)
dece să fie?,oricum.... (Doina B)
berze plecate demult (wyu)

prin urme de ghete (anisoara)
in frunze uscate (Henriette Berge)
intr-un ghiveci gol (Doina B)
prin acoperişul spart, (ion untaru)
de-a lungul brazdelor. (ion untaru)
printre petale de nea (
Doru Emanuel)


Contextul versurilor extreme viza găsirea unui loc unde grădina sub ploaia de toamnă să-şi poată aduna şi alina tristeţea. Pentru autoare, acel loc miniatural, semănînd cu un leagăn, a fost observat în coaja de nucă. Aşa măruntă, coaja, rămasă în noroi în urma vegetaţiei răpuse, este semnul suprem al unui gol pe care nu-l poate umple decît o imensă nostalgie.


Completările au încercat şi ele să-i găsească sălaş tristeţii în locuri părăsite şi vecinătăţi dezolante: Langa o barza schioapa (Puiu), In palaria veche (Puiu), în casa rândunicii (Doina B), printre ramuri golaşe.. (Doina B), în urmele paşilor.... (Doina B), prin urme de ghete (anisoara), in frunze uscate (Henriette Berge), intr-un ghiveci gol (Doina B), prin acoperişul spart, (ion untaru), de-a lungul brazdelor. (ion untaru), printre petale de nea (Doru Emanuel). La Doru, fără metafora cam forţată, ar fi mers petice în loc de petale.


Puiu, cu gîndul la barza şchioapă, o cam ia pe mirişte şi polemizează cu completarea sa anterioară: Ce-o sa cloceasca daca (Puiu), apoi suspectează cuibul ploii de a fi prea personalizat: Pentru care prieten (Puiu), lucru de care, îndreptăţită, Doina se cam îndoieşte: dece să fie?,oricum.... (Doina B).


Insuficient articulate cu ultimul vers: elegie de toamnă (Wyu), berze plecate demult (wyu).



sâmbătă, 6 decembrie 2008

Versul original 11.6 cheamă sperietoarea



Întreg poemul arată aşa:


Ninge, nebunul

cheamă sperietoarea

în coliba sa

Olimpia Brendea Deşliu (Planete de rouă)


scuturând sărăcia (Doina B)
rupându-şi ţoalele (Doina B)
cară toată zapada..... (Doina B)
aruncă fulgii in foc.... (Doina B)
aduce-ntreaga iarnă...
(Doina B)
ia omul de zapada (wyu)

scutură pernele (anisoara)
cântă de unul singur (ion untaru)


Şi acest poem este un senryu, dar el surprinde faţeta unei nebunii benigne care exagerează doar pornirea firească a omului de a se îngriji de fiinţele neajutorate. Nici nebunul nu este prea căpătuit, dar în sărăcia lui ar primi milostiv şi sperietoarea.


În cele din urmă, selecţionerul a fost miluit cu cîteva comentarii pline de farmec, care resimt nesăbuinţa nebunului în plină iarnă: scuturând sărăcia (Doina B), rupându-şi ţoalele (Doina B), cară toată zapada..... (Doina B), aruncă fulgii in foc.... (Doina B), aduce-ntreaga iarnă... (Doina B), cântă de unul singur (ion untaru).


Dar cele mai bune sînt: scutură pernele (anisoara) – cu o neaşteptată imitaţie a ninsorii – şi ia omul de zapada (wyu) – cu o la fel de mărinimoasă pornire ca în poemul original.