Poemul întreg este:
Mesaj pe robot –
„Au înflorit prunii...”
şi-apoi tăcere
Elena Manta-Ciubotariu (Stîlpi de felinar)
(Mariko san) "Nu pot veni la tine"
(Mariko san) Iar vocea ta stridentă
(Monica Trif) tiuit de pisica
(Sorin Toma BOC) au revenit cocorii
(Andrei S) "Te iubesc, dar trebuie..."
(Mariko) Cireşul meu e-n floare
Manuela Miga e de părere că:
“Să fi fost al unei femei, ori al unui bărbat glasul care a lăsat mesajul? E o invitaţie erotică, un reproş, o aducere aminte a ceea ce a fost cândva, deoarece nu cred deloc că e vorba de probleme de pomicultură. Aceste posibilităţi multiple fac misterul şi valoarea poemului care are, în plus, pudoarea de a media mesajul prin intermediul robotului. Nu avem nici o sugestie despre cum va reacţiona cel căruia i s-a adresat. Un haiku deschis.”
Abia după ce am postat propunerea, mi-am dat seama că am mai făcut-o o dată, dar atunci lipsea ultimul vers. Puteţi vedea cum s-a completat atunci aici: http://tinyurl.com/5zvuru.
Plecînd de la părerea Manuelei şi de la punctele de suspensie de după înregistrarea robotului, îmi place să cred că mesajul este simultan o exclamaţie şi o invitaţie la contemplarea prunilor înfloriţi (cu sau fără companie erotică). Tăcerea din final este de fapt cadrul sau comentariul extins al evenimentului. Cel care a lăsat mesajul abia a ieşit din muţenie şi s-a reîntors la ea.
Cîteva comentarii intră doar în jocul nesemnificativ al unei banale înregistrări fără miză: (Mariko san) "Nu pot veni la tine", (Mariko san) Iar vocea ta stridentă, (Karla) o usa sa tranteste, (Andrei S) "Te iubesc, dar trebuie...", chiar dacă replica este una şovăitor emoţională.
Doar două completări anunţă, ca şi originalul, un „eveniment” revelator: (Sorin Toma BOC) au revenit cocorii, (Mariko) Cireşul meu e-n floare.
Monica sînt curios care e sunetul pe care-l evoci: (Monica Trif) tiuit de pisica. Poţi să-l înregistrezi şi pe robotul nostru: http://vocaroo.com/?
Un comentariu:
mai bine nu :-S,
:D
Trimiteți un comentariu