Se afișează postările cu eticheta originalul s 11. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta originalul s 11. Afișați toate postările

duminică, 7 decembrie 2008

Versul original 11.7 Frunze uscate



Poemul complet arată aşa:


Frunze uscate -

Furnicile târâie

un fluture alb

Cornelia Inovan-Cociş (Surîsul crizantemei)



prin umbre de ulmi (anisoara)
Moarte spre viată (wyu)

Pământul crăpat- (Doina B)
muşuroiul gol..... (Doina B)
zbaterea ierbii.... (Doina B)
prin fânul fraged......uscat (Doina B)
peste muşuroi (ion untaru)


În forma originală, poemul notează efortul final, de sfîrşit de toamnă, prin care este încununată hărnicia furnicilor. Se poate ca fluturele să-şi fi dat obştescul sfîrşit înainte de a fi recuperat de furnici în campania de toamnă. Oricum, farmecul suav al fostului zbor contrastează cu frenezia robotitoare a furnicilor, ca şi cuvîntul tîrîie care (comparat cu fîlfîie) ne zgîrie urechile.


Ca şi versul original, majoritatea comentariilor notează circumstanţele cadru ale întîmplării: prin umbre de ulmi (anisoara), Pământul crăpat- (Doina B), muşuroiul gol..... (Doina B), zbaterea ierbii.... (Doina B), prin fânul fraged......uscat (Doina B), peste muşuroi (ion untaru), unele cu conotaţii aspre sau cu vibraţii empatice. Doar wyu are o interpretare explicit biologică: Moarte spre viată (wyu).



sâmbătă, 6 decembrie 2008

Versul original 11.6 cheamă sperietoarea



Întreg poemul arată aşa:


Ninge, nebunul

cheamă sperietoarea

în coliba sa

Olimpia Brendea Deşliu (Planete de rouă)


scuturând sărăcia (Doina B)
rupându-şi ţoalele (Doina B)
cară toată zapada..... (Doina B)
aruncă fulgii in foc.... (Doina B)
aduce-ntreaga iarnă...
(Doina B)
ia omul de zapada (wyu)

scutură pernele (anisoara)
cântă de unul singur (ion untaru)


Şi acest poem este un senryu, dar el surprinde faţeta unei nebunii benigne care exagerează doar pornirea firească a omului de a se îngriji de fiinţele neajutorate. Nici nebunul nu este prea căpătuit, dar în sărăcia lui ar primi milostiv şi sperietoarea.


În cele din urmă, selecţionerul a fost miluit cu cîteva comentarii pline de farmec, care resimt nesăbuinţa nebunului în plină iarnă: scuturând sărăcia (Doina B), rupându-şi ţoalele (Doina B), cară toată zapada..... (Doina B), aruncă fulgii in foc.... (Doina B), aduce-ntreaga iarnă... (Doina B), cântă de unul singur (ion untaru).


Dar cele mai bune sînt: scutură pernele (anisoara) – cu o neaşteptată imitaţie a ninsorii – şi ia omul de zapada (wyu) – cu o la fel de mărinimoasă pornire ca în poemul original.



Versul original 11.5



Poemul întreg este:


Neavând lapte

băieţelul învaţă

arta ceaiului

Iulian Dămăcuş (Când singurătatea...)




ia omul de zapada (wyu)

Calea Lactee (wyu)
să bea ideea (wyu)

lecţia nevoii. (Doina B.)
ce-i sărăcia....
(Doina B.)
să mulgă capra.... (Doina B.)
dar nu se prinde.. (Doina B.)
greul vieţii.... (Doina B.)

tehnologia vinului (anisoara)

să rabde de mic (ion untaru)

ce este foamea (ion untarupredshai)


Un senryu resimte şi notează o precaritate umană. Într-un fel, el incriminează faptul că sînt copii lipsiţi de alimentaţia strict necesară a vîrstei şi o spune pe tonul glumeţ care pare să persifleze şi sărăcia, şi o anume preţiozitate afectată atunci cînd ceaiul este doar o constrîngere a caliciei. Altfel însă, atrage atenţia asupra faptului că doar o anume austeritate şi o anume simplitate asumate deschid calea omului spre artă ca o cale de viaţă.


Doina, vorbind în pilde, ne serveşte mure-n gură: lecţia nevoii. (Doina B.), ce-i sărăcia.... (Doina B.), să mulgă capra.... (Doina B.), greul vieţii.... (Doina B.), la fel ca Untaru: să rabde de mic (ion untaru), ce este foamea (ion untarupredshai).


Anişoara, mai realistă, vede în sărăcie o rădăcină a viciului: tehnologia vinului (anisoara). Wyu vrea să prindă, cam stîngaci însă, o idee: Calea Lactee (wyu), să bea ideea (wyu) – ştim că există şi o cale a robilor, dar ea ar trebui să reiasă din jocul de cuvinte care o sugerează.


vineri, 5 decembrie 2008

Versul original 11.4 Doarme muntele



Primul vers este:


Doarme muntele -

In juru-i se zbenguie

râul în spume

Ana Marinoiu (Crepuscul)



În - volburată(Wyu)
Volbură-n apă (Wyu)

pasăre rănită- (anisoara)

mânz la adăpat-.... (Anonim)
cerb trecând vadul..... (Anonim)
soare cochetând.... (Anonim)

Căzut în apă, (ion untaru)


Imaginea este maiestuoasă şi, în chiar firescul ei, fără nicio floricică metaforică, suprinde contrastul dintre masivitatea statuară şi tăcută a muntelui şi nestatornicia gălăgioasă a rîului. Împerturbabil, muntele nu bagă-n seama zbuciumul copilăresc al rîului, îşi continuă somnul milenar.


Why a repetat doar zbenguiala şi spumele în În – volburată (Wyu), Volbură-n apă (Wyu). Zbenguiala rîului nu prea rezonează nici cu pasăre rănită- (anisoara), nici cu Căzut în apă, (ion untaru) şi cu atît mai puţin cu... soare cochetând.... (Anonim).

În schimb merge cu mânz la adăpat-.... (Anonim) şi cu cerb trecând vadul..... (Anonim).



joi, 4 decembrie 2008

Versul original 11.3 mascînd muntele



Poemul întreg arată aşa:


Visez in iarba -

pe-un fir o buburuză

mascînd muntele

Virgil Bulat (Surîsul crizantemei)


destul de treaza (wyu)
gata să cadă (wyu)

încotro zborul? (Doina B)
condescendentă.... (Doina B)
privindu-mi visul.. (Doina B)
legănând visul.... (Doina B)
hipnotizează luna (
anisoara)

ciobeşte cerul... (Doina B)
roşeste cerul...
(Doina B)
ascunde norul.... (Doina B)
gata de zbor (ion untaru)
cu cerul în ochi (ion untaru)


Reuşita poemului constă în neaşteptata perspectivă: visînd la firul ierbii, buburuza capătă alte dimensiuni şi simpla aparenţa ne face să medităm la lucruri nebănuite altfel. Masivitatea şi durabilitatea muntelui intră brusc într-o anume eclipsă care aduce în prim plan şi pune în valoare fragilitatea vieţii. Iar visul devine o altă modalitate, poate mai profundă, a adevărului.


Mare parte dintre comentarii s-au îngrijit de starea sau intenţiile buburuzei: destul de treaza (wyu), gata să cadă (wyu), încotro zborul? (Doina B), condescendentă.... (Doina B), privindu-mi visul.. (Doina B), legănând visul.... (Doina B), roşeste cerul... (Doina B), gata de zbor (ion untaru), cu cerul în ochi (ion untaru).


Anişoara a hiperbolizat capacităţile buburuzei: hipnotizează luna (anisoara), iar Doina a văzut marile ei posibilităţi de tăinuire: ascunde norul.... (Doina B).



marți, 2 decembrie 2008

Versul original 11.2 timpul încremenit în



Poemul întreg este :


Dimineţi de mai -

timpul încremenit în

bobul de rouă

Cornelia Inovan-Cociş (Surîsul crizantemei)


flori de liliac (anisoara )

tot seninul cerului (Doina B)

tot seninul se scaldă.... (Doina B)

tot seninul oglindit... (Doina B)

universul florilor...livezii (Doina B)

farmec descântat şoptit (wyu)

toate cerurile (ion untaru)

caleştile cerului (ion untaru)

linişte divină (ion untaru)

toată împăcarea (ion untaru)


Bobul de rouă, apă miraculos oprită din fireasca ei curgere, pare să curme brusc şi mersul lumii a cărui oglindă este în nemişcarea sa. Este o revanşă neaşteptată a efemerului care ne reţine şi pe noi şi ne îndeamnă la reculegere şi reverie.

Toate comentariile sînt senine şi văd oglindirea lumii şi împăcarea pe care o resimţim contemplînd liniştea ei în bobul de rouă.






Versul original 11.1 Un corn de lună -



Poemul întreg sună aşa:


Un corn de lună -

restul a fost impărţit

de îndrăgostiţi

Iulian Dămăcuş (Când singurătatea...)


Nimic n-a rămas (Wyu)

numai oasele (Anonim)
in urma pelin (Anonim)
semilună- (
anisoara)
jumătate măr (ion untaru)

Mirilor ? luna..... (Doina B)
Mie doar luna.... (Doina B)
Buchet la altar... (Doina B)
miresei; crinul... (Doina B)


Poemul, cum îi stă bine unui haiku, ne atrage atenţia asupra unei imagini: luna subţire ca un corn. Şi ne lasă în ambiguitate în ce priveşte împărţirea. Nu ştim dacă îndrăgostiţii, hămesiţi, au înfulecat, cuprinşi de un cumplit apetit liric, restul lunii sau, dintr-o imensă generozitate, au împărţit tututor, să fie pentru sufletul lumii, discul ei luminos, laolaltă cu stelele de pe boltă. Oricum, cerul pare acum sărac, epuizat de o anume insaţietate. Care, ciudat, pare să ne contamineze. Om fi cumva îndrăgostiţi?


Fără să ştie că autorul se uita la lună cînd a scris poemul, cîtvea comentarii închipuie un festin real al îndrăgostiţilor care au cam pustiit totul: Nimic n-a rămas (Wyu), numai oasele (Anonim) in urma pelin (Anonim).


Altele au intuit avatarurile lunii: semilună- (anisoara), jumătate măr (ion untaru), chiar adjudecîndu-şi-o: Mie doar luna.... (Doina B). Doina are însă şi alte ipoteze: Mirilor ? luna..... (Doina B), Buchet la altar... (Doina B), miresei; crinul... (Doina B).