Poemul întreg sună aşa:
Un corn de lună -
restul a fost impărţit
de îndrăgostiţi
Iulian Dămăcuş (Când singurătatea...)
Nimic n-a rămas (Wyu)
numai oasele (Anonim)
in urma pelin (Anonim)
semilună- (anisoara)
jumătate măr (ion untaru)
Mirilor ? luna..... (Doina B)
Mie doar luna.... (Doina B)
Buchet la altar... (Doina B)
miresei; crinul... (Doina B)
Poemul, cum îi stă bine unui haiku, ne atrage atenţia asupra unei imagini: luna subţire ca un corn. Şi ne lasă în ambiguitate în ce priveşte împărţirea. Nu ştim dacă îndrăgostiţii, hămesiţi, au înfulecat, cuprinşi de un cumplit apetit liric, restul lunii sau, dintr-o imensă generozitate, au împărţit tututor, să fie pentru sufletul lumii, discul ei luminos, laolaltă cu stelele de pe boltă. Oricum, cerul pare acum sărac, epuizat de o anume insaţietate. Care, ciudat, pare să ne contamineze. Om fi cumva îndrăgostiţi?
Fără să ştie că autorul se uita la lună cînd a scris poemul, cîtvea comentarii închipuie un festin real al îndrăgostiţilor care au cam pustiit totul: Nimic n-a rămas (Wyu), numai oasele (Anonim) in urma pelin (Anonim).
Altele au intuit avatarurile lunii: semilună- (anisoara), jumătate măr (ion untaru), chiar adjudecîndu-şi-o: Mie doar luna.... (Doina B). Doina are însă şi alte ipoteze: Mirilor ? luna..... (Doina B), Buchet la altar... (Doina B), miresei; crinul... (Doina B).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu