Se afișează postările cu eticheta autori - Ana Marinoiu. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta autori - Ana Marinoiu. Afișați toate postările

luni, 20 aprilie 2009

Versul original 22.7 Zimţii secerii



Iată şi primul vers:


Zimţii secerii

pe umeri frînţi de trudă –

semn de nobleţe


Ana Marinoiu (Stîlpi de felinar)


(Anonim) Peceti de soare
(
Daniel Lacatus) Iară mă roade

(Doina B) Umbra coasei-
(Doina B) baierul traistei...
(Doina B) vechea tunica....

(viorica baluta) Octogenarul-

(ion untaru) coasa veche

(Anonim) raze de soare
(Anonim) motanul casei
(Anonim) doar parul ei alb
(Florinel) frunza de ar
țar

(Karla) sudoare si colb
(Karla) coasa odihnidu-se
(Karla) intepaturile secerii

(Mihnea Simandan) Sudoarea aluneca


Poemul evocă obiceiul ţăranului de a purta secera pe umăr şi însemnele unui anume rang al demnităţii cu care aceasta îl pecetluia. Un semn care nu este un simplu accesoriu decorativ, prins în piept sau agăţat de gît, purtat cu fală în zi festivă, ci amprenta încarnată a unei vieţii crîncene duse zi de zi.


Pe umerii frînţi de trudă, completările au situat obiecte de lucru sau de îmbrăcăminte: (Doina B) baierul traistei..., (Doina B) vechea tunica..., (ion untaru) coasa veche, (Karla) coasa odihnidu-se, au văzut: (Anonim) Peceti de soare, (Anonim) raze de soare, (Anonim) motanul casei, (Anonim) doar parul ei alb, (Florinel) frunza de arțar, au remarcat: (Doina B) Umbra coasei-, (Karla) sudoare si colb, (Mihnea Simandan) Sudoarea aluneca.


Doar (Karla) intepaturile secerii a surprins (într-un vers prea lung) pecetea încarnată.


(Daniel Lacatus) Iară mă roade – o exprimare nelegată bine în sintagmă cu versul doi. (viorica baluta) Octogenarul- adaugă un kireji în plus şi lasă fără completare versul doi care nu are înţeles de sine stătător.





vineri, 20 februarie 2009

Versul original 18.4 Iedera rezemată



Cu versul din mijloc poemul este:


Zidul prăbuşit.

Iedera rezemată

de propria umbră


Ana Marinoiu (Fl. Grigoriu – Autoare de haiku din România)


(Sorin Toma BOC) castanul se reazemă
(Puiu) un caine se sperie
(Puiu) a reusit sa scape

(Karla) sub povara anilor
(Karla) in oglinda lacului
(Doina B) ici ,colo se sprijină
(Doina B) speriat,de bună seamă,
(Doina B) trecător speriat ,
(Doina B) plopul rămas tremură,

(Mariko san) Hameiul se sprijină
(Mariko san) Îl chinuieste dorul

Ideea reazemului de inconsistenţa umbrei apare în cîteva completări: (Sorin Toma BOC) castanul se reazemă, (Doina B) ici, colo se sprijină, (Mariko san) Hameiul se sprijină. Ea se susţine doar pentru hamei, plantă volubilă ca şi iedera din versul original, dar nu şi pentru castan.


Mi se pare că originalul insistă pe sensul figurat şi ironic al formulării. Odată prăbuşit zidul, reazemul iederii nu mai există decît ca o umbră de nostalgie, iedera este şi ea prăbuşită peste propria-i umbră. Chiar cuvîntul rezemată are un sens uşor peiorativ de proptire precară şi efemeră. Prin uşoara ironie este accentuată senzaţia de wabi-sabi a privitorului.


Cîteva completări au mers pe ideea fricii excesive legată idiomatic de umbră: (Puiu) un caine se sperie, (Doina B) speriat,de bună seamă, (Doina B) trecător speriat, (Doina B) plopul rămas tremură, pierzînd astfel legătura posibilă cu zidul prăbuşit, doar dacă n-au interpretat cumva prăbuşirea ca una întîmplată chiar atunci, instantaneu. Dar în acest caz, sperietura avea, evident, un motiv mult mai temeinic.


Alte completări au ignorat punctul existent după primul vers care marca o discontinuitate (poate chiar kireji) şi au continuat nonşalant vorbirea despre zid: (Puiu) a reusit sa scape, (Karla) sub povara anilor, (Karla) in oglinda lacului (aici apare şi o oarecare incoerenţă, s-ar părea că umbra e agentul prăbuşirii zidului). Un pic mai subtilă remarca: (Mariko san) Îl chinuieste dorul, personifică totuşi excesiv.




joi, 15 ianuarie 2009

Versul original 14.4 Buzunarul întors



Versul de început în original este:


Buzunarul întors.

Nicio fărîmă de pîine

pentru vrăbii

Ana Marinoiu (Luna în ţăndări)


In plasă nimic- (Doina B)
Ghiozdanul gol...Buzunarul... (Doina B)
Pervazul.... (Doina B)
Nimic din cerşit.... (Doina B)
N-am bani să cumpăr.... (Doina B)

Doar mamaliga - (Puiu)
Castronelul lins - (Puiu)
Porumbei lacomi - (Puiu)
Multă zăpadă... (karla)

Hansel si Gretl - (Puiu)
după ninsoare:
(anisoara)


Buzunarul întors devine semnificativ pentru sărăcia mărinimoasă şi neputincioasă care aproape se scuză printr-un firesc dar suprem gest doveditor. Durerea săracului este acum atenuată prin această mărturisire de compasiune fraternă.


Un pic sub nivelul gestului doveditor constatările Doinei: In plasă nimic- (Doina B), Ghiozdanul gol...Buzunarul... (Doina B), N-am bani să cumpăr.... (Doina B), ca şi cele ale lui Puiu: Doar mamaliga - (Puiu), Castronelul lins - (Puiu), Porumbei lacomi - (Puiu), în care ironia subminează compasiunea.


Constatative doar: Multă zăpadă... (karla), după ninsoare: (anisoara).


Cu o perspectivă interesantă: Pervazul gol.... (Doina B) care sugerează absenţa (boală, deces) a celui ce hrănea zilnic vrăbiile, Nimic din cerşit.... (Doina B) care se apropie de perspectiva originală prin aerul de scuză, şi Hänsel si Gretl - (Puiu) care combină aici cu măiestrie ironia cu compasiunea şi nostalgia copilăriei (merita să-i pun umlautul).




vineri, 5 decembrie 2008

Versul original 11.4 Doarme muntele



Primul vers este:


Doarme muntele -

In juru-i se zbenguie

râul în spume

Ana Marinoiu (Crepuscul)



În - volburată(Wyu)
Volbură-n apă (Wyu)

pasăre rănită- (anisoara)

mânz la adăpat-.... (Anonim)
cerb trecând vadul..... (Anonim)
soare cochetând.... (Anonim)

Căzut în apă, (ion untaru)


Imaginea este maiestuoasă şi, în chiar firescul ei, fără nicio floricică metaforică, suprinde contrastul dintre masivitatea statuară şi tăcută a muntelui şi nestatornicia gălăgioasă a rîului. Împerturbabil, muntele nu bagă-n seama zbuciumul copilăresc al rîului, îşi continuă somnul milenar.


Why a repetat doar zbenguiala şi spumele în În – volburată (Wyu), Volbură-n apă (Wyu). Zbenguiala rîului nu prea rezonează nici cu pasăre rănită- (anisoara), nici cu Căzut în apă, (ion untaru) şi cu atît mai puţin cu... soare cochetând.... (Anonim).

În schimb merge cu mânz la adăpat-.... (Anonim) şi cu cerb trecând vadul..... (Anonim).