Versul original 30.3 prunele curg

Versul din mijloc este:

Coş răsturnat –

prunele curg

pînă la rîu

Nicolae Ştefănescu (Stîlpi de felinar)

(Ana Bezem) merele toate ajung
(delcrimar) nucile seci dau fuga

(doina b) gutuile deadura
(doina b) un măr soseşte primul

(Anonim) urmele de pasi
(Ioana Dinescu) măcănit speriat și galben
(Ioana Dinescu) curg ouăle agale
(Anonim) cu poalele in brau
(Karla) nucile curg garla
(Karla) nucile curg cantand

Faptul în sine este minor şi poate neplăcut pentru cel care a umplut coşul. Pentru firea contemplativă este însă o revelaţie care ne transpune în lumea lui Heraclit: panta rhei, totul curge, o ia la vale, prunele şi apa, timpul, viaţa... E suficientă o mică înclinare, o pantă pentru ca totul s-o ia din loc, să devină gîrlă. E de-ajuns o întîmplare banală pentru ca rîul să ne spună povestea timpului.

Completările trădează înclinarea contemplativă a autorilor (dacă nu cumva faptul că au ajuns la sursă, ceea ce nu e rău pentru că e şi ăsta unul din scopurile acestui exerciţiu): (Ana Bezem) merele toate ajung, (delcrimar) nucile seci dau fuga, (doina b) gutuile deadura, (doina b) un măr soseşte primul, (Ioana Dinescu) curg ouăle agale, (Karla) nucile curg garla, (Karla) nucile curg cantand.

Încercînd şi altă perspectivă (poate detectivistă: cine-o fi răsturnat coşul?): (Anonim) urmele de pasi, (poate de basm idilic-erotic): (Anonim) cu poalele in brau – cu dezlegarea: iată cine era în coş (mă străduiesc şi eu să fac vreo legătură...).

Iese din tipar cu o semnificaţie mai complexă: (Ioana Dinescu) măcănit speriat și galben – noua generaţie de răţuşte se îndreaptă şovăitor către propriul destin.