Versul original 29.2 trec prin parcul gol

Ultimul vers este:

Plouă îndesat –

doar cîinii fără stăpîn

trec prin parcul gol

Bogdan I. Pascu (Stîlpi de felinar)

(Anonim) uda pomii-n parc

(Anonim) cauta calea.

(Scoartza) isi inghit lacrimile.

(anisoara) caută adăpost

(doina b) pitiţi oriunde
(doina b) supuşi naturii
(doina b) miros specific..

(Ioana Dinescu) privesc înăuntru
(Ioana Dinescu) n-au nici umbrelă
(Ioana Dinescu) usucă zidul

(delcrimar) nu-şi iuţesc pasul
(delcrimar) se mai duc în parc...

(Karla) in alai de nunta

(Mariko san) trec prin satul gol.
(Mariko san) fără umbrelă.

E deja un loc comun al vieţii urbane să vezi stăpînii cu ochii cîrpiţi de somn alergaţi în lesă de cîini vivace. Vor nu vor, proprietarii de cîini ies de mai multe ori pe zi la aer, aleargă de nevoie după cîinii îndrăgiţi sau suduiţi şi, ajunşi în parc, socializezaă cu alţi iubitori ai patrupedelor. Parcul a căpătat o a doua funcţie care a şi fost validată prin crearea de locuri speciale unde se hîrjonesc doar cîinii sub privirile încîntate ale aparţinătorilor stînd la taclale.

Ce fac oamenii ăştia cînd plouă îndesat (sau mai bine zis: unde-şi fac nevoile animalele îndrăgite)? Asta nu ştim, haiku-ul ne prezintă doar parcul pustiit de ploaie, imagine de carte poştală ştampilată de cîinii vagabonzi care-l traversează parcă indiferenţi la vitregia pluvială. Sînt căinaţi oare cîinii care n-au un adăpost sau e lăudată cîinoşenia lor salutară care înfruntă intemperiile fără să se formalizeze şi animă parcul cu bucuria unei nepăsări suverane?

Au consemnat fapte conforme cu aşteptările cele mai plate: (anisoara) caută adăpost, (doina b) pitiţi oriunde, (doina b) supuşi naturii, (doina b) miros specific…, (delcrimar) se mai duc în parc... (de fapt, acolo-i “casa” lor).

Neconvingător lacrimogene: (Scoartza) isi inghit lacrimile., (Ioana Dinescu) privesc înăuntru.

Încercînd fără succes o ironie: (Ioana Dinescu) n-au nici umbrelă, (Ioana Dinescu) usucă zidul, (Mariko san) fără umbrelă şi reuşind-o: (Anonim) uda pomii-n parc.

Pe calapodul originalului: (Mariko san) trec prin satul gol., consemnînd nepăsarea: (delcrimar) nu-şi iuţesc pasul sau preocuparea ceremonială: (Karla) in alai de nunta.

Ciudată prin dificultatea de a-i surprinde intenţiile: (Anonim) cauta calea. (drumul ar fi subliniat banalitatea faptei, “calea” are conotaţii iniţiatice, dorite oare de autor?).