Primul vers este:
Ultima frunză –
bătrînul măturător
o netezeşte
Vasile Spinei (Stîlpi de felinar)
(doina b) frunză strivită-
(doina b) poză mototol-
(Ioana Dinescu) bancnota veche -
(Ioana Dinescu) haina boțită -
(Ioana Dinescu) garoafa ruptă -
(Ioana Dinescu) barba căruntă -
(aserb) iarna pe ducă -
(Ana Bezem) iarba călcată-
Chiar dacă zi de zi, o toamnă-ntreagă, frunzele căzute i-au dat mereu de lucru, acum, cînd a căzut pînă şi ultima, măturătorul are un gest tandru în faţa relicvei anului care s-a dus. În sufletul său resimte că măturatul e veşnic şi frunza efemeră, poate că şi el nu e decît o frunză la discreţia Măturătorului Suprem. Un gest pios, cu ecouri contemplative.
În afară de (Mariko san) Ultima frunză -, măturătorul mai poate netezi şi alte lucruri aflate întîmplător în calea măturii lui exterminatoare şi revelate pentru o clipă în gunoiul unanim: o (doina b) frunză strivită-, o (doina b) poză mototol-, o (Ioana Dinescu) bancnota veche –, o (Ioana Dinescu) garoafa ruptă -, (Karla) Tigara din foi -. Poate chiar, cu un gest zăbavnic, să-şi “netezească” (Anonim) Luna pe chelie -, (Ioana Dinescu) haina boțită -, (Ioana Dinescu) barba căruntă –. Mai puţin, (Ana Bezem) iarba călcată- şi deloc (aserb) iarna pe ducă -.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu