Iată şi primul vers:
Zimţii secerii
pe umeri frînţi de trudă –
semn de nobleţe
Ana Marinoiu (Stîlpi de felinar)
(Anonim) Peceti de soare
(Daniel Lacatus) Iară mă roade
(Doina B) Umbra coasei-
(Doina B) baierul traistei...
(Doina B) vechea tunica....
(Anonim) raze de soare
(Anonim) motanul casei
(Anonim) doar parul ei alb
(Florinel) frunza de arțar
(Karla) sudoare si colb
(Karla) coasa odihnidu-se
(Karla) intepaturile secerii
(Mihnea Simandan) Sudoarea aluneca
Poemul evocă obiceiul ţăranului de a purta secera pe umăr şi însemnele unui anume rang al demnităţii cu care aceasta îl pecetluia. Un semn care nu este un simplu accesoriu decorativ, prins în piept sau agăţat de gît, purtat cu fală în zi festivă, ci amprenta încarnată a unei vieţii crîncene duse zi de zi.
Pe umerii frînţi de trudă, completările au situat obiecte de lucru sau de îmbrăcăminte: (Doina B) baierul traistei..., (Doina B) vechea tunica..., (ion untaru) coasa veche, (Karla) coasa odihnidu-se, au văzut: (Anonim) Peceti de soare, (Anonim) raze de soare, (Anonim) motanul casei, (Anonim) doar parul ei alb, (Florinel) frunza de arțar, au remarcat: (Doina B) Umbra coasei-, (Karla) sudoare si colb, (Mihnea Simandan) Sudoarea aluneca.
Doar (Karla) intepaturile secerii a surprins (într-un vers prea lung) pecetea încarnată.
(Daniel Lacatus) Iară mă roade – o exprimare nelegată bine în sintagmă cu versul doi. (viorica baluta) Octogenarul- adaugă un kireji în plus şi lasă fără completare versul doi care nu are înţeles de sine stătător.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu