Se afișează postările cu eticheta originalul s 22. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta originalul s 22. Afișați toate postările

luni, 20 aprilie 2009

Versul original 22.7 Zimţii secerii



Iată şi primul vers:


Zimţii secerii

pe umeri frînţi de trudă –

semn de nobleţe


Ana Marinoiu (Stîlpi de felinar)


(Anonim) Peceti de soare
(
Daniel Lacatus) Iară mă roade

(Doina B) Umbra coasei-
(Doina B) baierul traistei...
(Doina B) vechea tunica....

(viorica baluta) Octogenarul-

(ion untaru) coasa veche

(Anonim) raze de soare
(Anonim) motanul casei
(Anonim) doar parul ei alb
(Florinel) frunza de ar
țar

(Karla) sudoare si colb
(Karla) coasa odihnidu-se
(Karla) intepaturile secerii

(Mihnea Simandan) Sudoarea aluneca


Poemul evocă obiceiul ţăranului de a purta secera pe umăr şi însemnele unui anume rang al demnităţii cu care aceasta îl pecetluia. Un semn care nu este un simplu accesoriu decorativ, prins în piept sau agăţat de gît, purtat cu fală în zi festivă, ci amprenta încarnată a unei vieţii crîncene duse zi de zi.


Pe umerii frînţi de trudă, completările au situat obiecte de lucru sau de îmbrăcăminte: (Doina B) baierul traistei..., (Doina B) vechea tunica..., (ion untaru) coasa veche, (Karla) coasa odihnidu-se, au văzut: (Anonim) Peceti de soare, (Anonim) raze de soare, (Anonim) motanul casei, (Anonim) doar parul ei alb, (Florinel) frunza de arțar, au remarcat: (Doina B) Umbra coasei-, (Karla) sudoare si colb, (Mihnea Simandan) Sudoarea aluneca.


Doar (Karla) intepaturile secerii a surprins (într-un vers prea lung) pecetea încarnată.


(Daniel Lacatus) Iară mă roade – o exprimare nelegată bine în sintagmă cu versul doi. (viorica baluta) Octogenarul- adaugă un kireji în plus şi lasă fără completare versul doi care nu are înţeles de sine stătător.





sâmbătă, 18 aprilie 2009

Versul original 22.6 Felinarul măreşte


Iată şi versul care lipsea:


Stau la fereastră –

Felinarul măreşte

Umbra pisicii


Olga Neagu (Stîlpi de felinar)


(Anonim) ncremeniti canarii sub
(doina b) la lumina lunii vad
(doina b) furisata prin iarba...
(doina b) tolanita la soare...

(Karla) cu lanterna fugaresc
(Karla) lampionul lungeste
(Karla) icoana bunicii si

Un poem de notaţie. Faptul observat este la îndemîna oricui, deşi nu toată lumea îi dă importanţă. Autoarea nu se implică, ne evocă doar scena, ciudata amplificare a umbrei cînd pisica se apropie de felinar. Poate fi aici doar o simplă delectare, dar şi o ameninţare, o tresărire. Este, oricum, o redeşteptare a emoţiei pe care o simţim în noapte, cînd umbrele sînt dimensionate altfel decît fiinţele.


Una din completări a picat peste versul original: (Karla) lampionul lungeste, altele au ales alte surse de lumină: (doina b) la lumina lunii vad şi o atitudine voluptuoasă: (doina b) tolanita la soare... sau una ludic-zădărîtoare: (Karla) cu lanterna fugaresc.


Cîteva au pus accentul pe umbra ameninţătoare a pisicii: (Anonim) ncremeniti canarii sub, pe modul subtil cum se strecoară către vreo pradă: (doina b) furisata prin iarba... sau pe atmosfera de tihnă aproape pioasă pe care o comunică interiorului: (Karla) icoana bunicii si.





vineri, 17 aprilie 2009

Versul original 22.5 se ondulează


Tot poemul sună aşa:


Cîmp dogoritor –

imaginea trenului

se ondulează


Elena Manta-Ciubotariu (Stîlpi de felinar)


(Mariko san) Şerpuitoare

(mvs) trecerea timpului

(Karla) contur sinuos

(Anonim) Fata morgana.

(Doina b) ondulandu-se
(Doina b) se increteste..

Poemul ne comunică starea de năduf şi toropeală a cîmpului încins. Vibraţia aerului cuprinde totul şi trenul, devenit aproape imaterial, unduieşte în apele cîmpiei. Se ondulează este cuvîntul care face trecerea firească înspre miraj.


Toate completările au sesizat situaţia. Cea mai bună: (Doina b) ondulandu-se, găseşte cuvîntul potrivit, celelalte doar aproximează stîngaci: (Mariko san) Şerpuitoare, (mvs) trecerea timpului, (Karla) contur sinuos, (Doina b) se increteste.. sau abstract: (Anonim) Fata morgana.



joi, 16 aprilie 2009

Versul original 22.4 Văzut din iarbă



Primul vers este:


Văzut din iarbă –

Păianjenul îşi prinde

Plasa de lună


Cornelia Inovan Cociş (Stîlpi de felinar)


(Mihnea Simandan) Colţul odăii

(Karla) culcat in flori, vad cum

(Anonim) Tacerea urzind
(doina b) Privind prin perdea-
(doina b) culcata-n iarba...
(doina b) pod fara tigla....
(
Doru Emanuel) casă-n ruină


Poemul nu are ambiţii prea mari, Primul vers indică doar o perspectivă pe care oricine a încercat-o sau o poate încerca pentru a vedea chiar aşa. Poate un alt vers ar fi intrat în rezonanţă mai bine cu ceea ce sugerează celelalte două: solidaritatea cosmică dintre cele de jos şi cele de sus, dintre cele mărunte şi cele impunătoare.


Majoritatea completărilor n-au găsit un vers mai bun. Cîteva au situat doar locul păianjenului: (Mihnea Simandan) Colţul odăii, (doina b) pod fara tigla... sau au reperat locul observatorului: (Karla) culcat in flori, vad cum (inutil văd cum), (doina b) Privind prin perdea-, (doina b) culcata-n iarba...


Una din completări a găsit un rost şi o finalitate operei paingului integrîndu-l unei perspective cosmice: (Anonim) Tacerea urzind, deşi era mai firesc: urzind tăcerea.
O alta a simţit în aceeaşi încercare tentativa lui de a evada din lumea de jos supusă decrepitudinii: (Doru Emanuel) casă-n ruină.



miercuri, 15 aprilie 2009

Versul original 22.3 vara s-a sfîrşit



Ultimul vers este:


Un fir de nisip

în puşculiţa goală –

vara s-a sfîrşit


Clelia Ifrim (Stîlpi de felinar)


(Mihnea Simandan) pescarusi pe cer

(aserb) criza apasă

(Carmen SIC) plaja fara talpi/pasi
(Carmen SIC) nimeni in mare
(Carmen SIC) toamna pe plaja
(Carmen SIC) sfarsit de vara

(Mariko san) echinox de toamnă

(Karla) sfarsind vacanta

(doina b) sfarsitul verii.
(doina b) semnele toamnei...
(doina b) agoniseala....


Se spune că haiku-ul refuză figurile de stil, în special comparaţia. Asta înseamnă însă doar că într-un haiku autentic nu vei găsi semnele formale ale figurilor de stil. Este vorba mai degrabă de o anume discreţie şi eleganţă, textul nu îţi impune făţiş să faci o comparaţie, dar ţi-o sugerează complicitar. Îţi spune că n-fi decît un ageamiu dacă ai rămîne la un nivel al platitudinii celui ce s-a întors din vacanţa estivală cu suvenirul kitsch al unei puşculiţe goale, dacă n-ai simţi că puşculiţa şi nisipul evocă o clepsidră, iar sfîrşitul verii un anotimp al vieţii plin de rost şi de vitalitate.


Pe scurt, poemul vorbeşte despre felul în care ne simţim goliţi de noi înşine după un episod deosebit de intens al vieţii, despre puţinul cu care ni se pare că ne-am ales după ce el s-a consumat. Dar asta îndreptîndu-ne privirea spre lucruri care par să nu ne implice, deşi ele sînt doar simboluri pline de tîlc.


Oarecare nostalgie simţim şi în (Mihnea Simandan) pescarusi pe cer, (Carmen SIC) plaja fara talpi/pasi, (Carmen SIC) nimeni in mare, (Carmen SIC) toamna pe plaja, (Karla) sfarsind vacanta, (doina b) agoniseala..., dar nu ca în (Carmen SIC) sfarsit de vara, (Mariko san) echinox de toamnă, (doina b) sfarsitul verii, (doina b) semnele toamnei...


Prea teoretic (aserb) criza apasă.





marți, 14 aprilie 2009

Versul original 22.2



Poemul întreg este:


Sfîrşit de sezon –

Un nasture luceşte

Pe plajă între scoici


Gabriela Genţiana Grozea (Stîlpi de felinar)


(Mihnea Simandan) ultimele raze

(Mariko san) mărgele pierdute
(Karla) ciob de oglinda licare

Sfîrşitul de sezon este marcat de retragerea mareei umane din staţiunile marine. Marea şi plaja îşi reintră în ritmurile lor fireşti şi străvechi. A dispărut animaţia umană, umbrelele şi şezlongurile au fost stivuite pentru următorul sezon, plaja nu mai e nivelată şi greblată, doar pescăruşii o mai populează în grupuri mari şi valurile răstoarnă de mii şi mii de ori scoicile înainte de a le preschimba în nisip. Rătăcitorul amator de singurătate îşi poate purta paşii în compania valurilor, vînturilor... un nasture, pe plajă, între scoici, pare neverosimil ca un ciudat vestigiu... al căror vremi şi lumi?


(Mariko san) mărgele pierdute, (Karla) ciob de oglinda licare au surprins contrastul necesar ca sezonul trecut să-şi lase urmele minimale în peisajul suveran. Nu şi (Mihnea Simandan), ultimele raze par să repete, e adevărat în tonalitate nostalgică, ce spune sfîrşitul de sezon.



luni, 13 aprilie 2009

Versul original 22.1 O vîslă frîntă


Primul vers este:


O vîslă frîntă

şi uitată în trestii –

sfîrşitul verii


Zeno Ghiţulescu (Stîlpi de felinar)


(MVS) Floarea gasita

(aserb) barcă murdară

(Karla) Barca putreda
(
Karla) Undita franta

Tumultul curmat al vacanţei de vară este surprins cum nu se poate mai bine de acest obiect deteriorat, devenit inutil şi abandonat între trestii. Un obiect care-şi avea rostul şi fusese manevrat cu putere şi cu bucurie în întreceri şi escapade de-a lungul unui întreg sezon estival zace acum ca o relicvă neputincioasă.


Completările: (aserb) barcă murdară, (Karla) Barca putreda, (Karla) Undita franta merga pe aceeaşi linie cu originalul, dar nu surprind la fel de bine tensiunea dintre vîslă şi frîntă. (MVS) Floarea gasita merge pe altă linie, mai aluzivă, lăsînd spusa la jumătate pe seama vîntului.