Se afișează postările cu eticheta originalul s 10. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta originalul s 10. Afișați toate postările

duminică, 30 noiembrie 2008

Versul original 10.7 Către cimitir



Iată şi ulitmul vers:


Înfruntînd zloata,

Cu ghiocei în mînă

Către cimitir.

Livia Ciupav (Printre anotimpuri)


numai cu tata. (Doina B)

către cimitir... (Doina B)

un indrăgostit.... (Doina B)

ce plăpânzi,Doamne! (Doina B)

caldura iubirii (wyu)

Altceva nimic (Puiu)

Mai vine trenul (Puiu)

Ziua iubitei (Puiu)

biata fetita (Puiu)

copil spre şcoală (anisoara)

bătrânul singur (ion untaru)


Înfruntînd zloata este nu doar primirea provocării, ci şi o îndrăzneală plină de tandreţe. Cel drag este încă viu în sufletul celui ce se zoreşte, pe o astfel de vreme, să-i pună pe mormînt primii ghiocei. Se simte în gestul său o înverşunată neresemnare. Şi o direcţionare fermă, impetuoasă, de nedezminţit.


Există în următoarele două versuri o despicare a confuziei zloatei în două opoziţii: alb şi negru, viu şi mort (respectiv ghiocei-cimitir). Gestul în sine pare însă o încercare de a extinde miraculos renaşterea, de a molipsi pe cei duşi de fervoarea învierii.


În alt plan însă, contemplînd această scenă, poţi vedea un fel de variantă mai tandră a heideggerianului Sein zum Tode. Destinul omului ce păşeşte neabătut, prin zloată, către moarte... cu ghiocei în mînă. (Înfruntînd zloata)


Cîteva comentarii au nominalizat actorii gestului: numai cu tata. (Doina B), un indrăgostit.... (Doina B), biata fetita (Puiu), copil spre şcoală (anisoara), bătrânul singur (ion untaru). Două comentarii au evaluat subiectiv, dar cu aceeaşi înfrigurare, florile: ce plăpânzi, Doamne! (Doina B), caldura iubirii (wyu). Puiu a notat circumstanţele evenimentului: Altceva nimic (Puiu), Mai vine trenul (Puiu), Ziua iubitei (Puiu).


Doina a picat peste original: către cimitir... (Doina B), pe care, în altă formă, mai personalizată, l-a simţit şi Untaru: bătrânul singur (ion untaru).



sâmbătă, 29 noiembrie 2008

Versul original 10.6 O-nmormîntare



Cu primul vers la locul lui, poemul sună astfel:


O-nmormîntare –

În fruntea alaiului

Un fluture alb.

Livia Ciupav (Printre anotimpuri)


Intrarea-n oraş- (Doina B)
Spre Ierusalim- (Doina B)
Spre locul de veci...
(Doina B)
călăreţi pe cai... (Doina B)
Sezon in nunta (Wyu)
Nu se grabeste (Puiu)
Imbrancit de vant (Puiu)
Inmormantare - (Puiu)
Soseste noaptea - (Puiu)
pe trunchiul uscat: furnici (
anisoara)
oficiere: (ion untaru)


Un haiku bine realizat printr-o desăvîrşită unitate a imaginilor altfel profund contradictorii: alb şi cernit, efemerul zburdalnic al vieţii şi veşnicia morţii, voioşia capricioasă a zborului şi înaintarea greoaie a procesiunii mortuare. Totuşi, fluturele alb are, pentru cei care se lasă vrăjiţi de farmecul său, puterea miraculoasă de preschimba cortegiul funerar într-un autentic alai al desprimăvărării.


Trei comentarii au simţit oportunitatea şi au găsit aceeaşi soluţie: Spre locul de veci... (Doina B), Inmormantare - (Puiu), oficiere: (ion untaru).


Celelalte au ratat ocazia de a marca opoziţia şi au marşat pe o ceremonie triumfală: Intrarea-n oraş- (Doina B), călăreţi pe cai... (Doina B), Sezon in nunta (Wyu), Soseste noaptea - (Puiu) sau s-au concentrat pe soarta fluturelui: Nu se grabeste (Puiu), Imbrancit de vant (Puiu). Lungind-o, anişoara a închipuit, ca în codrii de aramă, o nuntă de furnici: pe trunchiul uscat: furnici (anisoara).


Delicată şi pilduitoare soluţia Doinei: Spre Ierusalim - (Doina B).




vineri, 28 noiembrie 2008

Versul original 10.5 crizanteme plang iar



Poemul complet este:


Iarna geroasa ---
crizanteme plang iar
in cimitir.

Adina Enachescu (Miresme si greieri)


se-odihnesc crizanteme (Monica Trif)
Ultima crizantemă... (Doina B)
Plânge o crizantemă.... (Doina B)
flori de ieri, îngheţate... (Doina B)
caldura sufleteasca (
wyu)

suflete calduroase (wyu)
troznesc şi crucile noaptea (ion untaru)
crapă şi crucile noaptea (ion untaru)
mii de lumanari ard (Henriette Berge)

Nici luna nu mai intra (Puiu)
Nu mai este de dormit (Puiu)
Nu mai dorm vagabonzii (Puiu)
Luna ramane de paza (Puiu)

fum de tămîie (anisoara)


Iarna şi cimitirul au limitat marja închipuirii şi a inspiraţiei, comentatorii limitîndu-se la recuzita de rigoare.


În ideea gerului peste măsură, s-a completat: flori de ieri, îngheţate... (Doina B), troznesc şi crucile noaptea (ion untaru), crapă şi crucile noaptea (ion untaru), Nu mai este de dormit (Puiu), Nu mai dorm vagabonzii (Puiu), Nici luna nu mai intra (Puiu).


Florile, lumînările, odihna si plînsul au fost preferate în: se-odihnesc crizanteme (Monica Trif), Ultima crizantemă... (Doina B), Plânge o crizantemă.... (Doina B), mii de lumanari ard (Henriette Berge), fum de tămîie (anisoara).


Numai (wyu) a găsit o compensaţie situaţiei: caldura sufleteasca, suflete calduroase.


Accentuînd parcă singurătatea, pustietatea, răceala glacială, Puiu notează cu har: Luna ramane de paza (Puiu).



joi, 27 noiembrie 2008

Versul original 10.4 si-atatia fluturi



Ultimul vers este:


Poveste de dragoste
o singura floare pe camp
si-atatia fluturi.

Vasile Moldovan (Ikebana)


Infloreste (Monica Trif)

de nu-mă-uita.... (Doina B)
fără petale..... (Doina B)
pierdută din sân....
(Doina B)
una singura.
(wyu)

spart cercul firii (anisoara)

într-o scorbură (ion untaru)
are un nume (Puiu)

ma mai asteapta (Puiu)
dincolo de gard (Puiu)

vestejita (Puiu)
insetata (Henriette Berge)
şi-un roi de albine!... (Doina B)

şi-atâta parfum!.... (Doina B)
trezeşte-amintiri
(Doina B)


În decor cîmpenesc şi cu actori de ocazie, autorul închipuie fără reţineri un scenariu erotic. Deşi se ştie că fluturele zboară infidel din floare în floare, ritualul abuziv al polenizării, este hiperbolizat prin imaginea unui cîmp cu o singură floare vizitată de puzderie de fluturi. Izolată astfel, floarea ne apare ca o culme a seducţiei, precum fata de împărat curtată de nenumăraţi peţitori. Ni se sugerează astfel că orice poveste de dragoste şi-ar afla farmecul doar în această nefirească emulaţie fluşturatică. Meritul ultimului vers este că, prin şi, trecînd de la unu la multiplu, introduce o schimbare de perspectivă, tristeţea singurătăţii este brusc însufleţită, iar povestea de dragoste devine o epopee.


Două comentarii redundant repetitive: Infloreste (Monica Trif), una singura. (wyu). Cîteva fac precizări fără alt orizont: fără petale..... (Doina B), într-o scorbură (ion untaru), dincolo de gard (Puiu), vestejita (Puiu). Altele liricizează: de nu-mă-uita.... (Doina B), pierdută din sân.... (Doina B), are un nume (Puiu), ma mai asteapta (Puiu), insetata (Henriette Berge), trezeşte-amintiri (Doina B). În nota ei obişnuită, Anişoara interpretează şi explicitează un gînd: spart cercul firii (anisoara).


Doar Doina, care a prins rostul şi-ului în opoziţie cu o singură (doar), are două intervenţii apropiate de schimbarea de ton a originalului: şi-un roi de albine!... (Doina B), şi-atâta parfum!.... (Doina B). De fapt, ideea este aceea a faptului că o singură floare este mai mult decît suficientă...



miercuri, 26 noiembrie 2008

Versul original 10.3 coroniţă de stele



Versul lipsă este:


Nuntă în ceruri
coroniţă de stele

pe capul lunii


Vasile Moldovan (Faţa nevăzută a lunii)


Coroniţă de raze... (Doina B)
Coroniţa miresei... (Doina B)

pirostria miresei... (Doina B)
La zenit Lira .... (Doina B)

instelata sarcina (wyu)
revărsare de har (
anisoara)
cununa de umbre (ion untaru)
ce mai gramada de griji (Puiu)
pregatirile-au cazut (Puiu)
cine va pune cununa (Puiu)
ce pret o sa se puna (Puiu)
mii de stele cununa (Henriette Berge)
Patru saptamani (Puiu)

Cu o personificare, autorul închipuieşte o ceremonie mitologică. Recuzita siderală se află la îndemînă pentru a-i oferi cele necesare.


Versul din mijloc a fost uşor de aproximat, apropiind nunta de cunună, dovadă mulţimea comentariilor care-l surprinde: Coroniţă de raze... (Doina B), Coroniţa miresei... (Doina B), pirostria miresei... (Doina B), La zenit Lira .... (Doina B), instelata sarcina (wyu), mii de stele cununa (Henriette Berge).


Anişoara a resimţit sacralitatea evenimentului: revărsare de har (anisoara), în timp ce Untaru are anume îndoieli: cununa de umbre (ion untaru), pe care Puiu le confirmă cu asupra de măsură: ce mai gramada de griji (Puiu), cine va pune cununa (Puiu), ce pret o sa se puna (Puiu), pregatirile-au cazut (Puiu). Pentru că, în cele din urmă, orice minune durează doar... Patru saptamani (Puiu).



marți, 25 noiembrie 2008

Versul original 10.2 Pasul stîrcului



Tot poemul sună aşa:


Pasul stîrcului –

Căutîndu-şi locul vechi

o floare de lotus


Eduard Ţară (http://tinyurl.com/59rglt)


Pe firul apei (Puiu)
Anotimpul meu - (Puiu)
Dorul de tara - (Puiu)
intre pagini (anisoara )

Printre libelule.... (Doina B)
După furtună... (Doina B)
In umbra lotcii... (Doina B)
concert de broaşte (ion untaru)

Înserare (ion untaru)

puhoi de ape; (ion untaru)
Pe crestetul meu (
wyu)


În căutarea hranei, stîrcul păşeşte cu lungile-i picioroange prin baltă. La fiecare pas, apa se clatină uşor legănînd floarea de lotus care tinde să revină la veceha-i poziţie. Locul vechi este poziţia lui de echilibru mereu conturbată de pasul stîrcului. Poemul ne cheamă să contemplăm liniştea bălţii vag tulburată de tresăltarea florii de lotus.


Puiu a plasat nefiresc lotusul Pe firul apei (Puiu) (şi nu pe lac), ca apoi, liricizînd, să-l pun în paralel, metaforizînd, cu Anotimpul meu - (Puiu), Dorul de tara - (Puiu). Anişoara, descoperindu-l intre pagini (anisoara) de ierbar, se lasă dusă de amintiri. Doina, specialistă, îi ştie şi-i precizează cu delicateţe locul: Printre libelule.... (Doina B), In umbra lotcii... (Doina B) şi-i urmăreşte clătinarea amortizată După furtună... (Doina B). Untaru se îngrijeşte de a-i crea un cadru, o scenă pentru evoluţie neastîmpăratului lotus: concert de broaşte (ion untaru), Înserare (ion untaru), puhoi de ape; (ion untaru). Într-un gest, bănuiesc feminin, (wyu) îşi reaşează lotusul deranjat - Pe crestetul meu (wyu).



luni, 24 noiembrie 2008

Versul original 10.1 ceaţa lăptoasă lenevind



Întregul poem:


zori palizi de zi –

ceaţa lăptoasă lenevind

în leagăn de omăt


Oana Posnaieş (http://tinyurl.com/6ryybt)


o cioara singura (Puiu)
cine sa se revolte (Puiu)
soarele va rasari (Puiu)
case răsfirate (
anisoara)
printre crengi luceafărul (Doina B)
doar două frunze pe ram (Doina B)
întreg satul doarme (ion untaru)
întreaga livadă (ion untaru)
reflexii trecatoare (
wyu)


Este mai mult un poem de atmosferă, de observaţie şi descriere a unui decor de iarnă în care venirea zilei trenează. Se simte sugestia trezirii zăbavnice într-o dimineaţă rece şi umedă. Lumea întreagă întîrzie indefinit, ca un copil răsfăţat, în aşternut .


O parte din comentarii au aşezat în leagăn (unele destul de impropriu) o cioara singura (Puiu), soarele va rasari (Puiu), printre crengi luceafărul (Doina B), doar două frunze pe ram (Doina B), reflexii trecatoare (wyu). Cele mai reuşite în această tentativă sînt: case răsfirate (anisoara), întreg satul doarme (ion untaru), întreaga livadă (ion untaru). Nu m-am prins ce a vrut să spună cine sa se revolte (Puiu).