Poemul complet este:
Nu mai sunt singur -
vecina are defect
televizorul
Dan Norea – (Concurs senryu iulie 2008)
(Sorin) tocmai ce am reparat
(Manuela D.) ea vorbeste-ntocmai ca
(Doina) vecina a venit cu
(Doina) un şoarec roade de zor...
(Doina) zilnic mă calcă pe nervi
(Mariko san) de la Altex vin cu
(Karla) mi-am umplut camera cu
(Karla) maraton: soacra-mea cu
(Karla) uite cine vine cu
(Mariko san) cumătra şi-a vîndut
Cum reuşeşte televizorul să te scape de singurătate? La propriu şi lăudîndu-i calităţile, cumpărîndu-l: (Mariko san) de la Altex vin cu, (Karla) mi-am umplut camera cu sau reparîndu-l: (Sorin) tocmai ce am reparat, deşi uneori singurătatea ar fi mai de dorit: (Manuela D.) ea vorbeste-ntocmai ca, (Doina) zilnic mă calcă pe nervi, (Karla) maraton: soacra-mea cu.
Dar, în felul ăsta, se mizează doar pe un clişeu, pe care originalul îl foloseşte doar ca pretext: vecina are defect... televizorul şi... apelează la mine. Speranţa ar fi ca ăsta să fie singurul ei defect.
Vecina, care mă scapă de lipsa televizorului: (Doina) vecina a venit cu, nu vrea cumva să se instaleze definitiv? (Karla) uite cine vine cu, (Mariko san) cumătra şi-a vîndut, nu cumva ţine să-şi facă doar intrarea la mine?
Cea mai bună completare pentru că sugerează simultan mai multe lucruri: (Doina) un şoarec roade de zor... – că televizorul, care oricum era abandonat, defect sau doar obiect de muzeu, nu-i bun decît de ros şi doar şoarecele, binevenit, îl mai scapă pe autor de singurătate. Mai ales dacă e şi poet:
“Ah! de cite ori voit-am
Ca să spinzur lira-n cui
Si un capat poeziei
Si pustiului să pui;
Dar atuncea greieri, soareci,
Cu usor-maruntul mers,
Readuc melancolia-mi,
Iara ea se face vers.”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu