Se afișează postările cu eticheta autori - Dan Norea. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta autori - Dan Norea. Afișați toate postările

luni, 23 noiembrie 2009

Versul original 46.7 vecina are defect



Poemul complet este:


Nu mai sunt singur -
vecina are defect
televizorul


Dan Norea – (Concurs senryu iulie 2008)


(Sorin) tocmai ce am reparat

(Manuela D.) ea vorbeste-ntocmai ca
(
Doina) vecina a venit cu
(
Doina) un şoarec roade de zor...
(
Doina) zilnic mă calcă pe nervi

(Mariko san) de la Altex vin cu

(Karla) mi-am umplut camera cu
(Karla) maraton: soacra-mea cu
(Karla) uite cine vine cu

(Mariko san) cumătra şi-a vîndut

Cum reuşeşte televizorul să te scape de singurătate? La propriu şi lăudîndu-i calităţile, cumpărîndu-l: (Mariko san) de la Altex vin cu, (Karla) mi-am umplut camera cu sau reparîndu-l: (Sorin) tocmai ce am reparat, deşi uneori singurătatea ar fi mai de dorit: (Manuela D.) ea vorbeste-ntocmai ca, (Doina) zilnic mă calcă pe nervi, (Karla) maraton: soacra-mea cu.


Dar, în felul ăsta, se mizează doar pe un clişeu, pe care originalul îl foloseşte doar ca pretext: vecina are defect... televizorul şi... apelează la mine. Speranţa ar fi ca ăsta să fie singurul ei defect.


Vecina, care mă scapă de lipsa televizorului: (Doina) vecina a venit cu, nu vrea cumva să se instaleze definitiv? (Karla) uite cine vine cu, (Mariko san) cumătra şi-a vîndut, nu cumva ţine să-şi facă doar intrarea la mine?


Cea mai bună completare pentru că sugerează simultan mai multe lucruri: (
Doina) un şoarec roade de zor... – că televizorul, care oricum era abandonat, defect sau doar obiect de muzeu, nu-i bun decît de ros şi doar şoarecele, binevenit, îl mai scapă pe autor de singurătate. Mai ales dacă e şi poet:


“Ah! de cite ori voit-am
Ca să spinzur lira-n cui
Si un capat poeziei
Si pustiului să pui;

Dar atuncea greieri, soareci,
Cu usor-maruntul mers,
Readuc melancolia-mi,
Iara ea se face vers.”



sâmbătă, 21 noiembrie 2009

Versul original 46.6 în scorbura teiului



Poemul în întregime este:


Zi-ntâi de şcoală –
în scorbura teiului
două ghiozdane


Dan Norea – (RK mai 2008)


(Mariko san) ascunse-n tomberon
(
Sorin) poarta de fotbal intre
(
Doina) in ţăruşii gardului
(
Doina) atârnate de un ram...
(
Doina) galant un bâieţel cu...

(Karla) doua mamici au flori si
(Karla) doua porti: din doua si
(Karla) hai, facem un fotbal la


Ghiozdanele astea împiedică libertatea de mişcare cu care s-au obişnuit copiii o vacanţă întreagă. Scorbura teiului e numai bună pentru a le abandona sau a le lăsa în siguranţă pentru o primă zi de chiul. Poate mai savuroasă chiar decît cele de vacanţă.


(Mariko san) găseşte ghiozdanelor altă ascunzătoare: ascunse-n tomberon, pentru (Doina) pot fi abandonatre oriunde, numai să nu te împiedici de ele: in ţăruşii gardului, (Doina) atârnate de un ram..., iar (Sorin) poarta de fotbal intre, (Karla) hai, facem un fotbal la şi (Karla) doua porti: din doua si le găsec însă şi o utilitate.


Mai aplecată spre emoţia festivist-convenţională completarea: (Karla) doua mamici au flori si şi spre una precoce erotică: (Doina) galant un bâieţel cu...




marți, 10 noiembrie 2009

Versul original 45.1 noaptea când sunt libere



Versul din mijloc este:


de la bar mă-ntorc

noaptea când sunt libere

cele trei cărări


Dan Norea (Antologia ROMANIAN KUKAI)


(Mariko-san) când vor fi pietruite
(Mariko-san) când nu va fi nimeni
(
Doina) când trei luni luminează
(
Doina) cu umbrele mele pe...
(
Doina) care-o fi spre casă din..
(
Doina) treaz; de când trei becuri pe
(
Sorin) numai de sunt libere

(Anonim) calcand in buiestru pe

(Karla) hac! prea seamana toate

(Karla) pe care s-o apuc din
(Karla) doar latraturi pe toate
(Karla) nu imi sunt indeajuns

(mvs) nu-mi mai aduc aminte de


Şarmul poemului este jocul de cuvinte. Mersul pe trei cărări este bine valorizat ca o probă aproape odiseică. Ca să fim înţelegători cu darul beţiei, ni se explică pe îndelete situaţia delicată a celui care vrea să se întoarcă acasă: întîrzierea la băutură este doar precauţie, întoarcerea e dificilă şi, avînd în vedere că se face pe trei cărări deodată, abia noaptea, cînd traficul s-a domolit, se eliberează toate.


(Sorin) explicitează drastic: numai de sunt libere.


Alte completări pun condiţii mai pragmatic-prozaice revenirii la domiciliu: (Mariko-san) când vor fi pietruite, (Mariko-san) când nu va fi nimeni, condiţii pe care Doina le relativizează empatizînd cu mentalitatea suprarealistă a celui cherchelit: (Doina) când trei luni luminează, (Doina) cu umbrele mele pe..., (Doina) care-o fi spre casă din...,(Doina) treaz; de când trei becuri pe.


Unora, cărările multiplicate le par nesigur şi le pun probleme de orientare: (Karla) doar latraturi pe toate, (Karla) hac! prea seamana toate, (Karla) pe care s-o apuc din, de-i apucă ameţeala: (Anonim) calcand in buiestru pe (Karla) nu imi sunt indeajuns, (
mvs) nu-mi mai aduc aminte de...



luni, 2 noiembrie 2009

Versul original 44.1 un haijin privind



Primul vers este:


un haijin privind

atent cum creşte iarba

exclamă ”Aha!”


Dan Norea (Antologia ROMANIAN KUKAI)


(Anonim) Filosoful Zen
(
anisoara) Eminescu

(Karla) turma nicaieri-
(Karla) rabdare si tutun-

(Ioana Dinescu) Buddha Sakyamuni
(Ioana Dinescu) spiritul treaz

Aha! este expresia consacrată a momentului revelaţiei (satori) în haiku, un fel de echivalent al occidentalului Evrika, şi numele unei reviste americane de haiku: Aha poetry a cunoscutei Jane Reichhold.


Evident nu e aşa uşor să prinzi acordul fin cu creşterea ierbii. Autorul poemului priveşte cu ironie clipa în care, cu încifrare maximă, haijinul îşi rosteşte descoperirea, îşi mărturiseşte iluminarea.


O parte dintre completări ştiu bine despre ce e vorba: (Anonim) Filosoful Zen, (Ioana Dinescu) Buddha Sakyamuni, (Ioana Dinescu) spiritul treaz, inclusiv(anisoara) Eminescu, influenţat şi el de spiritul buddhist cînd spune:


În zadar în colbul şcolii,

Prin autori mâncaţi de molii,

Cauţi urma frumuseţii

Şi îndemnurile vieţii,

Şi pe foile lor unse

Cauţi taine nepătrunse

Şi cu slovele lor strâmbe

Ai vrea lumea să se schimbe.

Nu e carte sa înveţi

Ca viaţa s-aibă preţ –

Ci trăieşte, chinuieşte

Şi de toate pătimeşte

Ş-ai s-auzi cum iarba creşte.


Numai (Karla) turma nicaieri -, (Karla) rabdare si tutun – nu l-a identificat pe autorul exclamaţiei. Sau cine ştie l-a bănuit pe ciobanul cu oile pierdute care stă şi bea tutun.




miercuri, 16 septembrie 2009

Versul original 38.3 faceţi linişte ori daţi



Versul lipsă este:


la iarbă verde

faceţi linişte ori daţi

şipotul mai tare!


Dan Norea (Antologia ROMANIAN KUKAI)


(Mariko san) de-ar fi telecomandă să
(Mariko san) opriţi manelele şi

(Ioana Dinescu) caut ecoul s-aud
(
Doina) ce nu aş da să aud
(
Doina) liniştiţi-vă că dau..
(
Doina) mergem -la "Urlătoare"-i...
(
Doina) "fă-ţi o cascadă de vrei..

(Haika) tăcerea doarme zîmbind -
(Haika) tăcerea spune zîmbind -
(
Sorin) ploaie neasteptata -

Obişnuinţa gregară a omului de azi face ca pînă şi ieşirile la iarbă verde să nu-şi mai poată împlini promisiunea: hărmălaia şi hăhăiala necurmată acoperă glasurile discrete ale naturii (care se ascultă, de fapt, doar cu urechea sufletului ciulită în stare de ascultare, smerenie, umilitate). De aici şi soluţia ironică şi paradoxală: e mai mult ca sigur că n-o să vă liniştiţi (e prea greu, dacă nu imposibil), ce bine ar fi dacă şi şipotul ar fi înzestrat cu un buton de volum! Pe de altă parte, e clar că nu şipotul îl ascultăm, ci liniştea căreia el îi dă un ritm şi o măsură.


Completările au sesizat situaţia stingheritoare: (Doina) ce nu aş da să aud şi au trecut la vociferări şi ameninţări: (Doina) liniştiţi-vă că dau..., (Mariko san) opriţi manelele şi sau au imaginat pentru, depăşirea impasului, soluţii practice: (Doina) mergem la "Urlătoare"-i... sau imaginare: (Mariko san) de-ar fi telecomandă să, (Ioana Dinescu) caut ecoul s-aud, (Doina) fă-ţi o cascadă de vrei...


(Haika) n-a intrat în jocul ironiei şi şi-a imaginat un alt moment mai fericit al escapadei (siesta, oboseala sau chiar contemplarea moţăind fericită): tăcerea doarme zîmbind -, (Haika) tăcerea spune zîmbind – parcă şipotul a scăpat de tracul faptului că este vizat şi şi-a reluat cadenţa mai sprintenă şi mai spontană.


Neaşteptată soluţia lui (Sorin): ploaie neasteptata -, care vizează două lucruri îngemănate, un şipot multiplicat şi brusca liniştire a celor ce s-au agitat pînă la venirea ploii.



vineri, 24 iulie 2009

Versul original 36.5 flori de hîrtie



Primul vers este:


flori de hîrtie –

caprele groparului

nefericite


Dan Norea (Antologia ROMANIAN KUKAI)


(Mariko san) Jerbe de plastic-

(Glumetu) gropar ingropat -
Doru Emanuel Florile puse trebuie sa fi fost de plastic sau de hartie, e singura explicatie logica.

(Mariko san) Gard la cimitir-

(Ioana Dinescu) morti fara flori -
(Ioana Dinescu) mormant cu pelin -
(Ioana Dinescu) beton si-n cripta

(Karla) sambata mortilor -
(Karla) cimitir modernizat


O notaţie lapidară care ne solicită să găsim explicaţia mai mult sau mai puţin logică. Ceea ce şi face, cu o surprinzătoare seriozitate Doru Emanuel: Florile puse trebuie sa fi fost de plastic sau de hartie, e singura explicatie logica. Ori cimitiru-i vraişte, ori groparu-l consideră fieful său, ori caprele obraznice n-au niciun respect pentru răposaţi, cert e că s-au cam dedulcit la jerbe şi buchete. Este aici o împletitură de sugestii care vizează metehne umane: meschinăria kitschului florilor artificiale, neglijenţa sau ireverenţa faţă de cei duşi şi de rostul cimitirului, obişnuita impertinenţă a slujbaşului care dispune de ceea ce întîmplător e doar în grija lui. Un poem bine lucrat în care substantivele sînt lăsate să contureze scena pentru ca în final, cum stă bine oricărei poante, adjectivul bine ales să realizeze surpriza şi înţepătura. Se face aluzie doar indirect, prin nefericirea prezumată a caprelor, la calicenie şi impietate.


Pe calapodul originalului, cu aceeaşi ironie cu mai multe ţinte: (Mariko san) Jerbe de plastic -, (Ioana Dinescu) morti fara flori – (un pic mai trist).


Închipuind doar o mai bună organizare: (Mariko san) Gard la cimitir –, (Karla) cimitir modernizat, o mai ambiţioasă înhumare: (Ioana Dinescu) beton si-n cripta sau lipsa de grijă pentru cei duşi (Ioana Dinescu) mormant cu pelin -, toate motive pe deplin valabile pentru nefericirea caprelor, dar mai puţin înţepătoare pentru metehnele umane.


(Karla) sambata mortilor – poate fi interpretată doar ca o amînare cît timp în cimitir sînt cei ce aduc o floare pentru răposaţi, pentru un festin mai copios după ce vor pleca.


(Glumetu) vede un motiv mai grav pentru capre: gropar ingropat -, aici însă, avînd în vedere că la un cimitir serios sînt mai mulţi gropari, era musai să spună groparul (acela cu caprele). Altfel, pentru capre, el este doar încă un mort ale cărui flori pot fi sau nu comestibile.



miercuri, 8 iulie 2009

Versul original 34.3 la amiază de odihnesc



Versul lipsă este:


umbra căpiţei –

la amiază de odihnesc

două seceri


Dan Norea (Antologia ROMANIAN KUKAI)


(Anonim) ceasornicul campului

(Mariko san) te-mbie la odihnă

(Glumetu) lipsesc: un ciocan si

(Glumetu) cainele uda fanul si

(Ioana Dinescu) se-intinde la somn intre
(Ioana Dinescu) straja taranului intre

La amiază, umbra căpiţei este de-a dreptul îmbietoare. Cele două seceri lăsate din mînă, acum doar fier inert, natură moartă, sugerează mult mai pregnant nemişcarea, zăbava, pacea cîmpului. Dar, aceeaşi tihnă în zumzetul gîzelor, ne îndeamnă parcă să iscodim ce se întîmplă la umbra altei căpiţe cu cei doi care le-au abandonat cu atîta grabă...


Devoalare inutilă: (Mariko san) te-mbie la odihnă, (Ioana Dinescu) se-intinde la somn intre (cine?), (Ioana Dinescu) straja taranului intre (între e ţăranul nu straja).


Deşi se vor picante, glumele anonimului rebotezat rămîn doar nesărate: (Glumetu) lipsesc: un ciocan si, (Glumetu) cainele uda fanul si.


(Anonim) ceasornicul campului – aşezarea secerilor ca limbi de ceasornic este o viziune îndrăzneaţă şi simbolică pentru acţiunea distructivă a timpului. Cîte nu se petrec în umbră! Timpul nu se odihneşte niciodată... şi, cînd nu seceră grîul, cele două lame seceră clipele.